vineri, 10 decembrie 2010

You won`t feel a thing



Cum stăteam pironită în faşa braţelor tale imaginare privind prin geamul mare decorat în fel şi chip ,un întreg film colorat se derulă,venind pesemne în sprijinul minţii mele mult prea secătuită în cele câteva ore cu care debutase seara. M-am pierdut de restul ,precum se întâmplă ori de câteori visez tează,copleşită de simptomele răcelii ce mi s-a prins în piept,uşor mâhnită pe pumnul de pastile cu care încercasem în ajun s-o dovedesc. Şi tot stând aşa fără cea mai mică plăcere că afară ninge pentru prima dată în oraşul ăsta,fără să realizez că mi-e pielea udă şi hainele la fel, ori că voi fi venit acum câteva minute din stradă,îmi dau seama că-mi lipseşte cu desăvârşire ceva. Sunetul vocii mele s-a pierdut de după clădiri şi nu mai răzbate până pe unde-o făcea odată.Şi e linişte ori ceva similar,iar centrul e pustiu,eu sunt pustie...

4 comentarii:

  1. Hey...o nins! Pentru prima oară! Deşi totul e foarte gri uneori, o nins! Şi răceala...off, trece, ca de obicei. Operei e plină :D şi vinul fiert e mega-bun :D. Trece orice supărare şi frigul devine uitare, pentru ceva vreme. So, capul sus!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. :| am racit ca naiba,aveam temperatura cand am scris asta : )))

    RăspundețiȘtergere
  3. Eh, trece şi aia, într-un final. E din cauza primului semn de iarnă :P. Şi io am avut vocea groasă timp de câteva ore (până când am ieşit prin oraş şi m-am vindecat :)) ).

    Însănătoşire rapidă!

    RăspundețiȘtergere
  4. hehe : )) cum adica, iesi in oras si te faci bine?
    Merci,ma ingrijesc si eu cum pot,n-are cine sa aiba grija de mine :(

    RăspundețiȘtergere