The title

Places we are, people we miss. Tickets we never buy somehow denying to ask ourselves why.
I guess this is how we end the endless. Oh, you remember our teritory.

Labels

nobody's gonna save me

so someone asked me how was my day and I said "well, you know...I've got better nightmares."
but that is not the case right here, I was screwed before we start

Tei

Acest calm frumos care precedă furtuna lăsând aprilie în urmă îndată ce coroanele copacilor își întunecă frunza. Gândul că unde încep norii cei noi, aceia mai vechi se pierd în trecut. Și poate pe undeva încolțește nevoia de a mai așterne câte un rând și de a pecetlui trecerea.
Ce se va întâmpla cu mine?

Nowhere

there is nothing better than a rainy summer day
and I'm still waiting

Agave

“You get a strange feeling when you’re about to leave a place. Like you’ll not only miss the people you love but you’ll miss the person you are now at this time and this place, because you’ll never be this way ever again.” —Azar Nafisi, Reading Lolita in Tehran

De-ale lui '14

Am pornit pe deasupra visului pentru că dedesubt era ocupat. Şi m-am plimbat între graniţele sale cu umbrela pe umăr, adăpostindu-mă de roiul de fulgi de nea. I-am spus că vreau să fiu fericită în iarna mea. Dar el mi-a râs în nas. I-am strigat că-i voi rupe graniţele şi voi evada! Poate în Nevada, a replicat deloc intrigat, poţi să încerci. Ştim amândoi că un vis de lungă durată e o poveste ce se lasă aşteptată.

Marge 1

There was this empty room and then the shadow asked me "where are you now?"
So I raised my glass, half empty as always, and I asked back "what do you care?" I guess my intention was to ask "How did you care?", cause I've never seen some sort of empathy all along that winter.
And I remember it was smooth and simple until at some point it became harsh and restless. And I carried on, all by myself with all my thoughts and I've build these walls, some great fortress beyond reality...
You never used to  ask. It's me on me.