marți, 23 martie 2010

ea catre el...

as vrea sa fiu cel putin nervoasa dar nu ma simt deloc asa... stiu ca daca as avea un pachet de tigari l-as devora, hmm da... probabil asta m-ar face sa ma transpun intr-o stare diferita, una in care sa ma rog ca respiratia sa nu mi se intrerupa sub valul de nicotina in care s-ar scalda plamanii. nici nu stiu daca imi mai e frica de sfarsit pentru ca panica nu ma mai cuprinde ca alte dati ,dar ma simt dezamagita ca eu nu ma mai regasesc in asta, ca tu taci in fiecare zi , ca am ajuns sa scriu despre noi acum, ca nu stii care sunt florile mele preferate, ca ma cunosti prea putin si eu ma simt ca un strain. si viata e asa cretina, luptam sa scapam de rutina ... mai are rost?

luni, 22 martie 2010

De-ale lui Toma: citeste printre randuri

“Nu ...nu pot sa scriu despre tine, n-am voie sa-ti pangaresc numele cu boala mintii mele,cu strigatul sufletului meu... Mi-e teama sa nu te doara cuvintele mele, mi-e teama ca ma straduiesc prea mult sa iti arat cat doare, mi-e groaza sa ma simt dispretuit, mi-e teama ca eu n-am nici o dovada a tot ceea ce spui ca ai simtit.Uneori nu dorm noaptea,nu mi-e somn,imi aprind tigara dupa tigara si ma imaginez ratacindu-ma cu nerabdare printe ultimele randuri pe care mi le-ai scris .In realitate nu mai e nimic din ce mi-ai trimis pentru ca am rupt tot. Nu induram sa recitesc .
E crud ca s-a dus iarna... e crud ca fiecare dimineata trebuie sa ma trezesc cu soarele in geam,sa-mi pun masca si sa ma prezint frumos in fata tuturor. Sunt urat,mi-e foame de trupul tau, de atingerea ta.Mi-e ochiul flamand . Mi-e auzul ranit de cuvintele tuturor,in care oricat as incerca s-ajung la vocea ta, nu reusesc. Lipseste cu desavarsire. Sunt un vierme printre oameni Ana, sunt calaul visului meu. Mi-e rusine. Mi-e rusine de mine...
Intr-o zi am sa fac ceva necugetat, intr-o zi o sa te trezesti cu mine la poarta gradinii tale cu magnolii, am sa stau pe-o piatra privind spre cer, asteptand ploaia sa spele ultimele urme ale sarutarilor tale,am sa cer norilor lasi sa ma izbaveasca de plecarea ta. Voi mai vrea s-arunc o ultima privire ,sa-ti dezmierd chipul cu lumina ochilor mei,apoi am sa dispar pentru totdeauna. Va fi ca si cum n-am existat niciodata.”

sâmbătă, 20 martie 2010

gust de pelin

abia am ajuns in casa,e oarecum devreme, simteam nevoia sa fiu singura din nou ,asa ca am plecat. m-am obisnuit asa mult cu singuratatea mea, cu lumea pe care o cladesc dincolo de vietile celorlalti, de zidurile intre care ma regasesc mereu asa cum ma stiu doar eu.
pe drum , zeci de cuvinte mi-au invadat gandurile, n-am incercat s-alcatuiesc nici o fraza,ma cuprinde frenezia de a scrie dar cand ma vad in fata paginii asteia se naste frustrarea.
un copil cu unghii colorate-n rosu`aprins, cu ochii mari si tristi, cu parul ravasit de mainile ce nu-si gasesc rostul pe tastatura,un chip gol dar plin de nefericire ma priveste din oglinda...
asteptare
pe perete sta agatata o pereche de aripi pe care-am rupt-o de pe trupul ingerului ce-a stat cu mine nopti intregi,ma zbat in falsa mea incercare de a-i cere iertare,il caut in coltul unde l-am ascuns candva,ma umplu de dorinta, il strig cu sufletul pustiit de absenta sa,ma rog si ma revolt, ma prabusesc si ma urasc,ohh..dar am uitat,eu nu pot urî...si mi-e frica de tacere,mi-e teama de cosmarul catre care-alunec neincetat
degeaba,n-o sa te gasesc niciunde

vineri, 19 martie 2010

"ecou"

Ziua ASTA incepe cu o conversatie care ma face sa tresar de fiecare data cand citesc replicile care curg una dupa cealalta.Prietena mea da sfaturi de apreciat dar eu nu stiu unde ma duc si nici n-am cum sa descopar. Fiecare cuvant atarna greu de sufletul ce s-ampovarat cu-atatea vise si-acum trebuie sa infrunte realitatea neimplinirii lor.Nesiguranta,confuzie,ritm aproape mort. Mi-e greu sa ma impac cu mine,mi-e dor sa zbor spre cer nestingherita dar nu stiu ce sa fac cu viata mea.
Azi am stat pe-o banca intr-un parc uitandu-ma in gol mai bine de jumatate de ora.Printre copacii goi raze de soare timide imi ating chipul,am amortit. Parca in lumea mea se contureaza un raspuns odata cu sentimentul straniu ca trebuie sa ma aliniez sirului pe care l-am detestat cu toate fortele pana acum. Nu mai suport.Mi-e sila de mine, mi-e sila de ceilalti.

joi, 18 martie 2010

mai bine nu!

azi nu stiu ce-a fost in mintea mea cand m-am apucat sa-i vorbesc mamei.Asta e prima dovada ca DA,i-am mostenit idiotenia fara doar si poate. Grozav! Stiu ca era o regula, suna ceva de genul : Cand ai intrat in rahat nu fugi sa plangi pe umarul parintilor, o sa-ti dea un sut in cur! ("I told you so...").Prin urmare n-are sa-ti mai ramana nimic de facut,ai auzit tot ce nu doreai sa auzi,apoi ai inchis telefonul cu senzatia ca sangele mai are un pic si iti scalda creierul,simtindu-te revoltat in fata unei asa demonstratii si din nou totul s-a intors pe dos la loc, exact atunci cand sperai la putina lumina.Ehh prea frumos sa fie o zi frumoasa. goodbye.

marți, 16 martie 2010

pff

ce moment ...sunt in cafeneaua de la subsolul facultatii , sau ce-o fi incaperea asta,si servesc o bautura carbogazoasa neagra (nu, nu e aia ci sora-sa...o prefer pentru ca are eticheta mai frumoasa si gustul mai bine pastrat de-a lungul timpului).La radio numai piese de dragoste,unele pe care nici ciocolata de pe raft nu le-ar putea detrona. Am ajuns mai devreme cu o ora azi si am venit aici crezand ca in timpul cursurilor e ceva mai liber,dar gresit! e aproape plin si e galagia de pe lume. Ma gandesc intens ca nu stiu ce caut aici, nu ma refer la masa asta unde sunt alte 3 scaune goale gata sa cada prada multimii care nu inceteaza sa patrunda prin usa mica din stanga mea,ci ma refer la chestia asta pe care o fac eu, nu-mi place pur si simplu.N-am fost niciodata atat de apatica atunci cand a venit vorba de scoala insa anul asta n-a insemnat nimic pentru mine si slava Domnului mai sunt cateva luni pana se termina.Iata doua lucruri pe care le mai fac inca desi nu mai gasesc aceeasi motivatie ca la inceput, sunt in Timisoara si fac un master de rahat...buuun. Poate nu m-am straduit din plin dar sincer nu-mi mai pasa,acum,in cateva luni,peste un an, oricum scap de toate.
Abia mai suport vocea ragusita a unui baiat care pare sa confunde locul asta cu o ulita pustie,si cand ma bucur mai tare ca isi mai tempereaza strigatele tipii ce stau la masa din fata mea si-au terminat de baut apa si nu inteleg ce-au de s-au apucat sa chinuie saracele sticle, le rasucesc cu asa sete incat ma irita teribil. Partea buna e ca s-au ridicat repede si au iesit, unul uitandu-si chiar si haina, pe care dupa inca vreo 15 minute de suportat cardul de gasculitze din capatul salii, am dus-o frumos uneia dintre fetele care lucreaza in acest loc.
la ora mai e putin si ma ia somnul, profu` citeste dintr-un ppt urmarind cu un laser sau ce dracu e ala, ca nu cumva sa piarda radul. Materia e infecta, am mai studiat ceva similar in facultate dar acum e de-a dreptul neplacut.Intre cuvintele barbatului ce pare sa citeasca pentru prima data textul si notele muzicale ce-mi ating simturile stau linistita in ultima banca si ma uit pe fereastra. Ploua si ma plictisesc

vineri, 12 martie 2010

absenta,aberatii

n-am nici cea mai mica idee daca am sa scriu pana la urma ceva, ma invart in jurul aceluiasi cuvant pe care nu sunt in stare sa-l integrez in nici o propozitie. pachetul de tigari e la jumatate...cineva mi-a spus sa fumez mai putin noaptea asta,apoi a plecat pierzandu-se cu repeziciune dincolo de usa pe jumatate deschisa. ei bine n-am promis nimic,si oricum promisiunile mele si-au pierdut valoarea odata ce am descoperit cat pot sa ma insel in privinta mea. e depravant... cata sete in trupul pe care nu ezit sa-l intoxic. adica, de ce-ar conta ce simt eu ? de ce-ar fi acolo cineva sa ma ridice cand am coborat atat de mult? prostii silvia, prostii... uite unde te-ai adus...

joi, 11 martie 2010

aberatii 2

jur ca traiesc intr-o cusca ale carei gratii se nasc din fum de tigara,am libertatea sa esuez zilnic in afara dar cel mai des inauntrul ei,hranita cu lovituri ce-ar incalci pana si cele mai agere minti, din cand in cand mimand fericirea. stii cum stai in fata unei domnisoare frumoase fara sa ai cuvinte de incropit o conversatie? ei bine...asa stau in fata mea in clipa in care simt c-o iau razna bine, ma dedic acestei stari ...
ahh cat de lung e jocul,cat de trist e rezultatul...si piesa asta zice sa-ti grabesti pasii in partea opusa si tu nu esti capabil nici s-o mai auzi...

miercuri, 10 martie 2010

aberatii

mi-am simtit sufletul cuprins de o bucurie imensa astea doua zile,sperantele mi-au redat un fel de stare greu de dobandit si-apoi s-a asternut impacarea...resemnarea cea de pe urma. voiam sa fac din mine un copil nebun, sa trec prin clipa aceea la care am visat de cateva luni,dar atat de intens am gandit-o incat as fi trait-o parca si intr-un mod stupid mi-a fost de-ajuns ... nu stiu daca moneda s-a rasucit degeaba in aer cand am aruncat-o,daca a picat cu rost pe sol,daca intorc o dorinta ce ma macina atat de mult. am pierdut sirul de o vreme incoace,m-am chinuit sa uit ceva ce nu poate fi negat,zic :"gata!" curand voi fi acasa...

joi, 4 martie 2010

minus

-Ahh,du-te la somn, ce cauti la ora asta in fata monitorului? Nu vezi ca nu te-asteapta nimeni?
-...
-Ce te uiti asa ?Stii ca nu mai e...mergi de te culca,viseaza-l,esti stupida...Pff ce urata e partea asta din tine,de ce crezi tu ca e mai bine sa nu faci cum iti spun eu?
-Eu nu mai cred nimic...
-Iar te-ai pierdut?
-Ce zi e maine?
-Fetito pleaca, e de-ajuns!

etapa 1

si cum ziua a fost nemiloasa inca de la inceput pana la jumatatea sa,n-am facut nimic decat sa ma las cuprinsa de trairile care se sufocau sa iasa la suprafata. singura forma de eliberare pe care o cunosc.
acum ma simt de parca mi-a smuls cineva din piept apasarea aceea crunta, din pacate se cere sa treci inaintea ei, altfel va creste la loc animata de dulcea dorinta de razbunare.
m-am lasat convinsa sa ies afara chiar daca erau cateva grade celsius si temperatura coprului refuza sa creasca chiar si stand in casa,acoperita de patura. a fost ...in regula . cumva m-am golit, presiunea a scazut,totusi durerea e prezenta,tristetea e si ea acolo,uneori te face sa zambesti stiind cate poti indura si nu esti slab, nu esti nici puternic.
Raluca e o companie placuta, ma bucur cand descopar ceva frumos in oameni,imi aduce aminte ca nu m-am inselat nici inainte. In centru e o zarva de nedescris,inca se mai fac amenajari pentru ziua 8,o multime de tineri traverseaza Piata Victoriei, in fata Operei nelipsitii porumbei se lasa admirati sub privirile celor care ii hranesc, e important sa nu calci pe ei :))) sunt destul de indiferenti cu noi oamenii, stiu ca le-am invadat spatiul, asadar nu suntem mai mult decat un pumn cu ...mei. Intram pe Alba Iulia in graba, aici e umbra si vrem sa scapam mai repede la soare dar pe drum aflu ca Raluca vrea sa mergem undeva inauntru sa se mai odihneasca, era de multa vreme pe-afara si ar fi vrut sa continuam mica noastra plimbare dupa. Cafeneaua in care intram imi e cunoscuta, am mai fost aici o data si nici atunci n-am servit cafea. Punem ochii pe inghetata inca de la intrare si facem uitat faptul ca mai devreme ne plangeam din pricina frigului. Oricum inauntru e incredibil de cald, conditii excelente sa consumi. Restul e conversatie buna. Intr-o ora suntem prin parc, aproape de malul Begai, trecem pe langa un teren de tenis si colega mea imi povesteste ca de obicei venea aici des in serile de vara. Si eu vreau sa mai joc tenis, n-am mai facut-o de multi ani, am sa-ncerc curand, chiar imi surade ideea. Ajungem curand pe pod si trebuie sa ne despartim, eu imi urmez drumul spre "casa" tot facand scenarii ale unei zile de iulie in care...nu conteaza, sunt doar scenarii, surse de entuziasm ,suicid. Traversez,ocolesc pana ma gasesc din nou in mijlocul multimii, observ o tanara domnisoara ce a uitat sa-si scoata eticheta de la haina nou cumparata si ma intreb daca nu cumva am eu probleme cu vederea,mult prea evident, ma rog...poate era vreun ecuson,si linia se pastreaza mai departe,dreapta.

miercuri, 3 martie 2010

3 martie...

M-am trezit din nou devreme, parca era 07:00 sau putin trecut peste ...
Simteam ca trupul ma tragea inapoi in pat pe masura ce eu ma ambitionam sa ma ridic,sa fug la baie si sa ma spal pe fata ca sa ma asigur ca aveam sa-mi petrec urmatoarele doua ore pe-un scaun si nu intre perne. (parca scriu intr-un jurnal :|)
impactul cu oglinda a fost ... asa cum ma asteptam, adica eu m-am zarit pentru prima oara pe ziua de azi printre suvitele de par ce-mi încețoșau privirea, mi-am frecat ochii violent, de parca asta ar fi indepartat durerea pe care o simteam in tot capul, mi-am strans parul cum am putut mai bine si-apoi ritualul de care am amintit. E ciudat ca nu prea fac vreo diferenta si nici apa nu e indeajuns de rece sa produca vreun efect asupra fetei mele, desigur ca mainile mi-au inghetat dar nici o reactie asupra obrajilor,a fruntii ori a ochilor.
ma plictisesc, incerc sa-mi gasesc ceva de lucru dar mai e nevoie sa specific ca nu exista nimic ?
asa ca trec repede de la una la cealalta.O conversatie banala la telefon ma face sa innebunesc si-mi spun : acasa nu ma mai intorc!!! aiurea pentru ca in ultimul timp ma gandesc tot mai serios s-o fac,apoi vine ceva sa imi arate ca mai am un pic pana ajung la capatul drumului asta in care cineva tot infige stalpi acolo unde nu e nevoie de ei...si ametesc,fac greseli peste greseli,ma lovesc de toate. un haos in gadurile mele

marți, 2 martie 2010

there`s no possibility...

si mi-am propus sa uit ... ori asa mi s-a spus ca trebuie...
din cer se destramau norii peste noi, uitam ca intr-o zi urma sa stau neclintita sub ploaia ce-avea sa cada peste mine, "nimic nu e adevarat" isi repeta trista mea ratiune... acum e timpul sa treci dincolo spune ea.

pam pam !

2 martie aduce soare peste orasul nostru,aduce lumina pe stradutele intortocheate,peste casele ce s-au imbulzit una intr-alta,peste parcul acela intins pe unde obisnuiam sa ma plimb singura de cate ori se asternea zapada (da, chiar ma plimb dar poti sa te amuzi daca vrei).
in camera micul buchet de flori ,pe care l-am asezat pe birou, raspandeste un miros foarte placut, de fapt aroma e incredibil de tare... si pozitivismul meu fals : ))
e o stare pe care o cunosc dar "neindemanarea" mea e incredibila, ma las purtata mereu de aceeasi miscare haotica sunt curioasa sa vad cum iese de data asta
mda... iar a venit primavara