miercuri, 30 iunie 2010
Liquido - Narcotic
nah nah nah : ))) cine isi mai aminteste piesa?
eu una stiu sigur ca la momentul cand a aparut,videoclipul asta ma enerva cumplit si nici melodia nu ma prindea prea tare,dar deh....crestem, preferintele se schimba :D
vineri, 25 iunie 2010
draga Otee
pentru mine si fostele colege de camin de anul trecut piesa asta era in loc de "buna dimineata" asa ca se duce vreo cateva sute de km inapoi la Bucuresti spre ele , o zi bunaaa va doresc tuturor :D
joi, 24 iunie 2010
Eu zic...
Am preluat o leapsa...nah,fie! Voi cum raspundeti?
Zodia: capricorn
As vrea: sa ma pot controla mai mult
Pastrez: multe amintiri
Mi-as fi dorit: sa fiu actrita
Nu-mi place: cand nu stiu
Ma tem: sa nu fiu tratata cu indiferenta de cei la care tin
Aud: voci ...
Imi pare rau: cand gresesc
SI TOTUSI
Niciodata: n-o sa invat din prima greseala
Imi plac: muzica,plimbatul,berea,cititul,noaptea,dimineata,zapada,ploaia,placinta cu branza si stafide,oja rosie,statul cu prietenii,etc.
Nu sunt: un om care poate urâ
Dansez: lamentabil in pereche
Par: sobra,ametita,timida,nesuferita... depinde de fiecare
Plâng: des
Nu-s intotdeauna: cu picioarele pe pamant
Nu-mi place la mine: ca sunt indecisa si ma panichez repede
Sunt confuza: cand trebuie sa aleg
Am nevoie: de rabdare, intelegere si afectiune
Ar trebui: sa nu mai fiu atat visatoare
Zodia: capricorn
As vrea: sa ma pot controla mai mult
Pastrez: multe amintiri
Mi-as fi dorit: sa fiu actrita
Nu-mi place: cand nu stiu
Ma tem: sa nu fiu tratata cu indiferenta de cei la care tin
Aud: voci ...
Imi pare rau: cand gresesc
SI TOTUSI
Niciodata: n-o sa invat din prima greseala
Imi plac: muzica,plimbatul,berea,cititul,noaptea,dimineata,zapada,ploaia,placinta cu branza si stafide,oja rosie,statul cu prietenii,etc.
Nu sunt: un om care poate urâ
Dansez: lamentabil in pereche
Par: sobra,ametita,timida,nesuferita... depinde de fiecare
Plâng: des
Nu-s intotdeauna: cu picioarele pe pamant
Nu-mi place la mine: ca sunt indecisa si ma panichez repede
Sunt confuza: cand trebuie sa aleg
Am nevoie: de rabdare, intelegere si afectiune
Ar trebui: sa nu mai fiu atat visatoare
bla...
e flagila banda,asa ca filmul se rupe ,m-astept de la "post"-ul asta sa straneasca cei mai multi de "wtf??" ,asa...
m-am intors din oras...nu ca as fi vrut cu orice pret sa fiu din nou in fata monitorului,daca nu scriu nu-mi mai ramane mare bucurie in ultima vreme...in afara de unele puzzle-uri, filme,muzica si cititul bloagelor dumneavoastra,acesta de pe urma facandu-mi o placere deosebita :D. Si cum spuneam in centru e superb,pe bune! E acolo un restaurant la care tot visez dar n-are cine sa ma duca :P ,jumatate inauntru ,jumatate in aer liber,dac-ai vedea...e atat de frumos aranjat si deseori se canta ,ma rog vocile celor care interpreteaza piese din cele mai cunoscute sunt modeste dar atmosfera e placuta.Asta seara felinarele de pe marginea garduletului care delimiteaza terasa localului pareau un manunchi de aştrii cazuti printre arbuştii pitici ce tin locul verde.Erau identice cu Luna plina care ilumina atat de bine restul Pietei Victoria. Ohh,n-as vrea nimic mai mult decat sa lenevesc acolo conversand despre verzi si uscate cu... ochii atintiti asupra trecatorilor. Cate creioane mai am in pachet?Ia sa vad...cate am rupt?Ce mai pot sa fac cu astea, nu-s deloc ascutite...hmm ce fire am si eu,parca nu ma recunosc cateodata sau poate se intampla rar si nu ma pot obisnui cu mine :) ) ) Inainte de asta m-am invartit ca ametita prin magazine si-am concluzionat ca dintre o poseta,casti pentru mp4 si niste bluze si esarfe dupa care ma topesc ,n-o sa-mi cumpar nimic prea curand =)) bugetul e sarac,"gandeste practic,gandeste practic" imi sopteste constiinta ,as vrea eu...mda...pai e cam greu /yeiiiii am reusit sa scriu niste prostii mai mari decat mine =)) desigur ca m-as fi lungit dar mi-e teama ca maine cand am sa recitesc o sa-mi frig una ,seara buna.
aaaa si ca sa preiau totusi ceva din cadoul Adei,tin sa precizez ca la mine fluturele ( http://lindyshoots.wordpress.com/2007/06/19/ ) a ajuns cam sifonat,desigur nu e vina ei,doar ca toate lucrurile mor odata ce intra pe mana mea ,so...bye bye
duminică, 20 iunie 2010
iunie 20
s-a dus sesiunea odata cu ziua de marti...si odata cu ea a luat si caldura insuportabila spre bucuria mea.Saptamana asta a plouat,abia am iesit din casa doua seri ,in rest m-am regasit ca de multe alte dati in activitati banale,lipsite de importanta.E atat de sec totul...incerc sa scriu prostii...imi face placere sa simt ca asta ma relaxeaza,faptul ca imi ocupa timpul pe care il am mi se pare de ajuns. La ora asta e o vreme grozava,am coborat putin mai devreme si n-as mai fi intrat in casa daca as fi avut incotro sa apuc. Inca putin si merg pe munte,inca putin si ajung acasa, inca putin si-am sa apar destul de rar pe-aici.Banuiesc ca nu-mi va simti nimeni lipsa : )) dar eu cu siguranta am sa simt in fiecare zi nevoia de impartasi din randurile mele umile .Noapte buna si bucurati-va de piesa.
miercuri, 9 iunie 2010
gray fields
Revenind pe strada lunga si aglomerata imi simteam miscarile din ce in ce mai impovarate de aerul atat de cald care tasnea din asfalt.Dar azi nu iesisem din casa deloc si la fel ca si in alte zile ma multumisem cu umbra si racoarea spatiului meu, care mi-a dovedit loialitate la fiecare prognoza meteo ce arunca informatii cu iz de film de groaza asupra constientului meu. Nu-mi place caldura,nu suport mai mult de 23 de grade celsius si chiar si-acelea mi se par uneori prieteni corupti ai unei sederi/plimbari placute. Asa ca m-am aruncat in bratele ucigasului mai pe seara ,trecut de ora opt ,atunci cand speram ca-i va mai trece din accesul de furie cu care aruncase flacari la amiaza. Si-am plecat cu tot cu dorul si cu gandurile mele in revederea cercului de piatra ce mi-a lipsit din dimineata duminicii care m-a gasit asezata pe marginea sa. Orasul e plin,in centru roiesc copii aleargand pe micul petec de iarba dezvoltat de-o parte si de alta a statuii,terasele sunt ocupate aproape in totalitate si toate bancutele ori alte locuri de facut o pauza din mers sunt intesate. Undeva in apropierea fantanii mai e totusi ceva liber.
Am stat vreo doua ceasuri privind mai cu timiditate, mai cu indrazneala chipurile celor care se perindau cautand aiurea dupa ceva ce n-am sperat sa vina,apoi am scrutat cerul atat de senin urmandu-l in jocul de culori pe care l-a purtat pana spre lasarea negurii. Mi-am oprit ochii asupra cuiva.A trecut prin fata mea incet cu mainile pe langa corp tinand pe umar o geanta mare.Purta tenesi verzi pe care si-i asorta cu tricoul simplu,s-a asezat in dreapta mea la cativa metri si-a sprijinit picioarele pe scaunul din fata,apoi a scos o tigara. Gestul m-a lasat in imposibilitatea de a-mi controla mana care deja deschisese pachetul, la mine a fost singura tigara pe ziua de azi. A tras de vreo cateva ori din a sa iar apoi si-a intors capul catre mine .Nu stiu exact daca s-a intamplat dar mi-am simtit muschii fetei schitand un zambet involuntar dupa care m-am rusinat si-am schimbat directia pe partea opusa .Un soi de tristete m-a cuprins in timp ce in mintea mea intriga se impletea cu o forma de anxietate. Mi-am dorit sa ma fi aflat aproape de locul in care se odihnea si din momentul in care mi-am dat seama de ceea ce gandeam tot ce mi-am dorit a fost sa nu plece prea repede. Si-a deschis cartea pe care-a sprijinit-o de genunchi si a continuat sa fumeze . Expresia ei m-a cucerit de cum am vazut-o, pe chipul ala simplu de o frumusete modesta statea motivul acestei curiozitati stupide care m-a cuprins .Am mai repetat cate un schimb de priviri si-as fi ramas acolo numai pentru asta. M-am vazut pe mine in locul ei,am vazut infatisarea pe care mi-as fi dorit s-o am, perechea de pantaloni pe care n-am indraznit s-o schimb pe fusta ce-o purtam, suvitele mai rosii decat ale mele care stateau cuminti reflectand cate putin din lumina, si cel mai mult i-am vrut sufletul căci fara sa-l cunosc tot gaseam ca era mai multumit decat al meu,i-am vrut viata...
In mod stupid n-am mai putut sa-mi traiesc fantezia odata ce s-a aglomerat pe langa noi. Am zarit-o mai apoi cum pleca. Si mi-a parut rau cand am pierdut-o,nici nu-mi amintesc de ce nu mai eram atenta,pur si simplu a disparut intr-un moment dat.La scurt timp am parasit si eu locul ,era aproape de zece .Drumul la intors a fost marcat de imaginea sa,de scenariile mele pe care le modific zi de zi in incercarea de a suporta mai bine realitatea si-am intalnit pe cand paseam catre casa cativa dintre aceeiasi oameni cu care impartisem drumul la inceput. Probabil se intampla mai mereu si doar acum am observat eu,dar unele lucruri nu iti scapa chiar asa...Am descuiat usa,mi-am aruncat hainele pe unde am putut si-am vrut sa scriu si desi habar nu am de cine s-a legat azi sufletul meu, e aici in randurile mele .
Am stat vreo doua ceasuri privind mai cu timiditate, mai cu indrazneala chipurile celor care se perindau cautand aiurea dupa ceva ce n-am sperat sa vina,apoi am scrutat cerul atat de senin urmandu-l in jocul de culori pe care l-a purtat pana spre lasarea negurii. Mi-am oprit ochii asupra cuiva.A trecut prin fata mea incet cu mainile pe langa corp tinand pe umar o geanta mare.Purta tenesi verzi pe care si-i asorta cu tricoul simplu,s-a asezat in dreapta mea la cativa metri si-a sprijinit picioarele pe scaunul din fata,apoi a scos o tigara. Gestul m-a lasat in imposibilitatea de a-mi controla mana care deja deschisese pachetul, la mine a fost singura tigara pe ziua de azi. A tras de vreo cateva ori din a sa iar apoi si-a intors capul catre mine .Nu stiu exact daca s-a intamplat dar mi-am simtit muschii fetei schitand un zambet involuntar dupa care m-am rusinat si-am schimbat directia pe partea opusa .Un soi de tristete m-a cuprins in timp ce in mintea mea intriga se impletea cu o forma de anxietate. Mi-am dorit sa ma fi aflat aproape de locul in care se odihnea si din momentul in care mi-am dat seama de ceea ce gandeam tot ce mi-am dorit a fost sa nu plece prea repede. Si-a deschis cartea pe care-a sprijinit-o de genunchi si a continuat sa fumeze . Expresia ei m-a cucerit de cum am vazut-o, pe chipul ala simplu de o frumusete modesta statea motivul acestei curiozitati stupide care m-a cuprins .Am mai repetat cate un schimb de priviri si-as fi ramas acolo numai pentru asta. M-am vazut pe mine in locul ei,am vazut infatisarea pe care mi-as fi dorit s-o am, perechea de pantaloni pe care n-am indraznit s-o schimb pe fusta ce-o purtam, suvitele mai rosii decat ale mele care stateau cuminti reflectand cate putin din lumina, si cel mai mult i-am vrut sufletul căci fara sa-l cunosc tot gaseam ca era mai multumit decat al meu,i-am vrut viata...
In mod stupid n-am mai putut sa-mi traiesc fantezia odata ce s-a aglomerat pe langa noi. Am zarit-o mai apoi cum pleca. Si mi-a parut rau cand am pierdut-o,nici nu-mi amintesc de ce nu mai eram atenta,pur si simplu a disparut intr-un moment dat.La scurt timp am parasit si eu locul ,era aproape de zece .Drumul la intors a fost marcat de imaginea sa,de scenariile mele pe care le modific zi de zi in incercarea de a suporta mai bine realitatea si-am intalnit pe cand paseam catre casa cativa dintre aceeiasi oameni cu care impartisem drumul la inceput. Probabil se intampla mai mereu si doar acum am observat eu,dar unele lucruri nu iti scapa chiar asa...Am descuiat usa,mi-am aruncat hainele pe unde am putut si-am vrut sa scriu si desi habar nu am de cine s-a legat azi sufletul meu, e aici in randurile mele .
marți, 8 iunie 2010
tic tac tic tac
In ritm alert s-au dus ultimele 3 zile si cam de-acum mai e putina bataie de cap cu scoala...bine asta e un gand fericit dar am sa ma conving indata ce se vor apropia si ultimele examene.Ma simt atat de obosita fizic incat nici nu pot sa dorm noptile dar asta nu e ceva nou , se intampla tuturor.Asa ca am stat cu orele pe balcon pana sa ma chinui schimband perna de pe-o parte pe alta. Suna a un pic de agonie,ha? Mda...iata ce poate face o alimentatie proasta, odihna insuficienta si stresul cu radacini multiple =)) plus ca ma apuc sa inventez si termeni...Asa ca...seara buna pentru cine poate!
vineri, 4 iunie 2010
moment de nervozitate
hai ca am intrat cu totii pan`la glezne in noroi si talpile-au scaldat baltile de-atatea ori...azi de ce ne e teama si sila de ploaie? de ce se vaita toata lumea ca nu se mai opreste? vocea ar zice "tu stai in casa de 3 zile!!!".Dar ramane tacuta,e priceputa,stie regulile,am invatat-o doar sa fie respectuoasa căci eu consider ca mi se cuvine...
Azi m-au indispus pe rand : latratul unui caine mic si ametit,vecinii catre trantesc usa ca pe o portiera veche de masina,prostia aia pe care trebuia s-o scriu pentru scoala,lipsa de concentrare,rutina,seara care se anunta seaca,femeia care nu-si termina niciodata ceaiul,femeia care alege sa moara,liftul care nu coboara pe cat ai vrea de repede,tacerea,mila,teama,incercarea.
vineri,inca puntin pana la 22:00,ploaie (asta e un aspect pozitiv),chef sa evadez din casa, 0 victime disponibile sa ma suporte cateva zeci de minute,plictiseala,refugiu inexistent,o singura posibilitate ...
marți, 1 iunie 2010
Aberatii
M-am pitit sub stratul moale de paturi in patul meu sarac si-am inceput sa scutur piciorul stang pe marginea sa in vreme ce-mi strangeam trupul intr-o carapace fragila.Ma cred copil ...ma joc ca unul,rad si plang ca unul.De-afara un ropot de ploaie patrunde pana in camera impartind mugurii de muzica ai naturii. Becul e stins si numai prin jaluzelele pe jumatate trase ,o lumina slaba se face poftita lasandu-ma sa disting contururi pale.Am vrut sa dorm ...asteptam somnul ,dar cand m-am intors in asternutul meu comod am tremurat toata la gandul ce mi te lasa prizonier pentru tot restul noptii ori atat cat aveam sa mai raman treaza .M-am foit cateva minute jucandu-ma cu suvitele de par ce-au crescut la loc.Sunt desigur mai mici decat restul dar le pot infasura acum dupa un deget,numarand timpul in zile carora le pierd sirul . Mi-o amintesc pe cea de ieri...Cum asezata pe scaunul rigid asteptam statia la care urma sa cobor,trapa era deschisa iar eu zambeam pe cand aerul patrundea pe deasupra tramvaiului ce fugea nestingherit pe sinele care luceau sub lumina neoanelor.Suflul bland de aer imi mangaia obrajii si imi inchideam ochii in semn de multumire spre cerul care se intrezarea albastru dincolo de liniile neintrerupte.Si sufletul alerga odata cu el,amestacandu-se in valuri,alunecand in departari. Umbrele dansau de jur imprejur ,desenanad copaci cu coroane verzi si grave,nici urma de om,doar stradutele mici de despleteau somnoroase in fata noastra inaintand spre Piata.Imi inflorea in minte nevoia de a ma lasa purtata de acest mijloc de transport pe care am declarat de-atatea ori ca il urasc, pana la marginea orasului ori unde va sa mearga el...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)