Azi am concluzionat că de foarte multe ori am un zâmbet prostesc,lipsit de orice farmec şi care îmi transformă întreaga expresie a feţei,putându-mi uşor compara chipul cu cel al unui copil murdar pe la gură şi care a absolvit numai opt clase...
Ce naiba e în neregulă zilele astea?
Parcă mi-ar fi legat cineva de mână o sticluţă cu otravă,genul ăla de otravă care îmbâcseşte atmosfera cu un soi de plictiseală letargică. Şi trebuie să treci prin toate ceasurile zilei,căci timpul nu se opreşte pentru nimeni.
There we go...it s monday!
luni, 30 mai 2011
joi, 19 mai 2011
miercuri, 18 mai 2011
O sa fiu aici mereu
Oameni buni sunt fericită! Aţi trăit s-o auziţi şi pe-asta! :)))
By the way,great song! :X
By the way,great song! :X
duminică, 15 mai 2011
Mai
Seara vine cu o răcoare plăcută,adieri uşoare,strânge toţi prietenii la masă şi dă tonul celor mai amuzante conversaţii. Şi cum stai tolănit undeva în Piaţa Unirii golind halbele de bere parc-ai vrea să nu se termine niciodată noaptea. Şi localul e deschis mereu,doar portofelul te mai trimite cu gândul pe acasă.
Noi suntem bine,o să încerc să-mi amintesc numai asta dacă viaţa va face ca de obicei stricându-ne jocul,măritându-ne fetele cine ştie pe unde,furându-ne băieţii şi aruncându-i în cine ştie ce străine braţe.
Poate este din nou unul dintre "fenomenele Silvei" dar n-am somn mai deloc.Aş colinda străzile până-n dimineţile în care lumea s-ar trezi ieşind grăbită din locuinţele mici înşirate de-a lungul arterelor de circulaţie.Profitând de fiecare oră,bătând la picior toate aleile parcului mare,aşteptând undeva primii stropi de lumină.
De când nu mai ştiţi cum arată un răsărit? Trăim atât de multe şi prindem atât de puţine...
Enjoy your song!
Noi suntem bine,o să încerc să-mi amintesc numai asta dacă viaţa va face ca de obicei stricându-ne jocul,măritându-ne fetele cine ştie pe unde,furându-ne băieţii şi aruncându-i în cine ştie ce străine braţe.
Poate este din nou unul dintre "fenomenele Silvei" dar n-am somn mai deloc.Aş colinda străzile până-n dimineţile în care lumea s-ar trezi ieşind grăbită din locuinţele mici înşirate de-a lungul arterelor de circulaţie.Profitând de fiecare oră,bătând la picior toate aleile parcului mare,aşteptând undeva primii stropi de lumină.
De când nu mai ştiţi cum arată un răsărit? Trăim atât de multe şi prindem atât de puţine...
Enjoy your song!
joi, 12 mai 2011
The end
"Fericit sau nefericit,povestea trebuie să aibă un sfârşit.Era un mod foarte simplu de a lăsa să se închidă cartea peste o povestire de iubire cu totul încheiată.Toţi scriitorii o scot astfel la capăt.
Şi iubiţii au învăţat de la ei lecţia vieţii lor : că dragostea,pentru că e experienţa înnebunitoare a neantului,demonstrează că ea există numai dacă moare şi că astfel trebuie să dispară,să se suprime ca să confirme că într-adevăr a existat.
Asta e regula,fără doar şi poate,nu poţi face un roman din ceva ce nu se termină.O morală mai puternică vorbeşte împotriva sa.Ar fi trebuit să-mi fac un ţel din asta,să las totul să se încheie şi să dispară ca să fac auzit în lume măreţul şi calmul cuvânt al păcii,un cuvânt al purei renunţări.Aşa se scriu romanele de dragoste.
Dar eu nu voiam cu nici un preţ ca povestea să se termine.N-aş fi vrut niciodată ca Alice sau Lou să dispară cu adevărat.Chiar despărţite de mine, le doream vii la nesfârşit,fericite dacă puteau să fie,urmându-şi pentru ele însele povestea iubirii lor-în care mi-ar fi rămas poate un loc şi mie. Cât despre propria mea moarte,nu mai eram sigur că o doream cu adevărat.Energia de a sfârşi cu mine însumi mă părăsise pe măsură ce scriam."
P.Forest
Şi iubiţii au învăţat de la ei lecţia vieţii lor : că dragostea,pentru că e experienţa înnebunitoare a neantului,demonstrează că ea există numai dacă moare şi că astfel trebuie să dispară,să se suprime ca să confirme că într-adevăr a existat.
Asta e regula,fără doar şi poate,nu poţi face un roman din ceva ce nu se termină.O morală mai puternică vorbeşte împotriva sa.Ar fi trebuit să-mi fac un ţel din asta,să las totul să se încheie şi să dispară ca să fac auzit în lume măreţul şi calmul cuvânt al păcii,un cuvânt al purei renunţări.Aşa se scriu romanele de dragoste.
Dar eu nu voiam cu nici un preţ ca povestea să se termine.N-aş fi vrut niciodată ca Alice sau Lou să dispară cu adevărat.Chiar despărţite de mine, le doream vii la nesfârşit,fericite dacă puteau să fie,urmându-şi pentru ele însele povestea iubirii lor-în care mi-ar fi rămas poate un loc şi mie. Cât despre propria mea moarte,nu mai eram sigur că o doream cu adevărat.Energia de a sfârşi cu mine însumi mă părăsise pe măsură ce scriam."
P.Forest
marți, 10 mai 2011
Aproape 3
Te rog ,ia din primul meu vers cel mai mâhnit,
Zâmbetul sucit al copilului ce s-a născut fericit.
Şi dă-i mâna ta când peste câmp e soare,
Căci deşi e iarba de-un verde crud văd în obrajii lui paloare.
Din sunetul apei ce curge nestingherită
Fă-i calea mai dulce spre-o lume ferită.
Eu ştiu că somnul curând va pica peste-ale mele ploape,
Cărând în şir coşmaruri pentru astă noapte.
Iar sorţilor ce-mi vor lăsa paşii spre drumul mut,
Cere-le două flori de mai împrumut.
Te rog spune celor care mă iubesc că n-au cum să vină,
Casa mea-i departe în norul negru,peste colină...
2
De ce se evaporă scrumul ca fumul de ţigară
Şi cum de aste nopţi plâng ploile în stradă
De parcă un artist grăbit ne cântă pe acorduri de vioară?
Prin ce miracol migrăm spre plaja pustie
Clădind acoperişuri din cartoane în pustie?
De ce se-aruncă-n valuri al tău suflet nimicit
Şi cum se face că-n astă lume
Nu-i nimeni fericit?
vineri, 6 mai 2011
Noapte bună
Cred că n-am să mai iubesc niciodată.Nu are nici o legătură cu trecutul...sau poate doar puţin,oricum ar fi mi-e imposibil să cred contrariul.Unele vise rămân doar file în poveste.
Noapte bună
Noapte bună
joi, 5 mai 2011
miercuri, 4 mai 2011
Leapşa
1. Numiți cinci titluri de cărți capodopere din literatura romana sau universală.
Capodopereeeee...greu,şi mai greu căci am o mare problema în a-mi aminti numele cărţilor pe care le-am citit.
George Orwell - "1984"
Liviu Rebreanu -"Pădurea spânzuraţilor"
Henri Charriere -"Papillon"
Cezar Petrescu-"Oraşul patriarhal"
Cesare Pavese -"Casa de pe colină "
2. Dintre o carte scrisă de un autor român și una scrisă de un autor străin pe care o alegeți? Presupunerea este că dacă o citiți pe una nu mai puteți s-o citiți și pe cealaltă.
N-are nimic de-a face.
3. Ce apreciați la o carte: povestea sau emoția?
Emoţia.Dacă mă transpun îndeajuns de mult citind, să zicem că şi povestea a avut contribuţia ei.
4. Literatura modernă şi contemporană este mai valoroasă decât cea antică?
Inutil...eu savurez rândurile si îmi e de-ajuns.
5. Orientarea politica a autorului influenteaza valoarea unei carti?
Scrisul e o influenţă în sine :)) .
6. Pe care scriitor îl considerați mai valoros: Stefan Agopian sau Mircea Cartarescu?
M-ai închis.N-am citit în operă pe niciunul.
7. Considerați că trebuie să faceți eforturi pentru citirea unei cărți bine cotate sau o parasiți? In acest din urma caz, regretați ca ați pierdut ceva?
Nu-mi place să las o carte neterminată.Am numai două la activ,una de m-a chinuit ca naiba preţ de 150 si ceva de pagini aşa că am abandonat-o,şi o alta pentru că nu am mai avut de unde face rost de ultimul volum.
Am citit şi cărţi de care la sfârşit nu am fost deloc mulţumită,dar nu fac din asta un caz.Cititul e o experienţă pe care mi-o asum.
8. Credeți că o carte poate avea un efect terapeutic?
Şi nu numai!
9. Apreciați valoarea unei cărți pe baza gustului personal sau a recomandărilor criticilor ori a prietenilor?
Cum ziceam,emoţia declanşează frenezia.Dacă eu nu simt de ce-aş aprecia absenţa unei simţiri ,sau altfel spus una de nu-mi aparţine?
10. V-ați întâlnit cu situația în care să vă placă opera unui scriitor dar să nu vă placă autorul?
Mă rezum la operă,dacă îmi place mai mult n-am nevoie să ştiu.
11. Dacă ați văzut o ecranizare a unui roman, mai citiți şi cartea?
Da, am făcut asta de câteva ori.În general caut să găsesc în carte ce simt ca n-a avut filmul.Surpriza a venit o dată în sens invers.
12. Credeți că un scriitor poate să creeze o opera valoroasă dacă nu este patriot?
Lol :)) .
13. Dacă ar fi să realizați un clasament valoric al literaturilor lumii (engleza , franceza, italiana, spaniola, japoneza, etc.), de la 1 la 10, pe ce loc ati pozitiona literatura romana?
Nu mă pune să fac asta că nu pot.
Capodopereeeee...greu,şi mai greu căci am o mare problema în a-mi aminti numele cărţilor pe care le-am citit.
George Orwell - "1984"
Liviu Rebreanu -"Pădurea spânzuraţilor"
Henri Charriere -"Papillon"
Cezar Petrescu-"Oraşul patriarhal"
Cesare Pavese -"Casa de pe colină "
2. Dintre o carte scrisă de un autor român și una scrisă de un autor străin pe care o alegeți? Presupunerea este că dacă o citiți pe una nu mai puteți s-o citiți și pe cealaltă.
N-are nimic de-a face.
3. Ce apreciați la o carte: povestea sau emoția?
Emoţia.Dacă mă transpun îndeajuns de mult citind, să zicem că şi povestea a avut contribuţia ei.
4. Literatura modernă şi contemporană este mai valoroasă decât cea antică?
Inutil...eu savurez rândurile si îmi e de-ajuns.
5. Orientarea politica a autorului influenteaza valoarea unei carti?
Scrisul e o influenţă în sine :)) .
6. Pe care scriitor îl considerați mai valoros: Stefan Agopian sau Mircea Cartarescu?
M-ai închis.N-am citit în operă pe niciunul.
7. Considerați că trebuie să faceți eforturi pentru citirea unei cărți bine cotate sau o parasiți? In acest din urma caz, regretați ca ați pierdut ceva?
Nu-mi place să las o carte neterminată.Am numai două la activ,una de m-a chinuit ca naiba preţ de 150 si ceva de pagini aşa că am abandonat-o,şi o alta pentru că nu am mai avut de unde face rost de ultimul volum.
Am citit şi cărţi de care la sfârşit nu am fost deloc mulţumită,dar nu fac din asta un caz.Cititul e o experienţă pe care mi-o asum.
8. Credeți că o carte poate avea un efect terapeutic?
Şi nu numai!
9. Apreciați valoarea unei cărți pe baza gustului personal sau a recomandărilor criticilor ori a prietenilor?
Cum ziceam,emoţia declanşează frenezia.Dacă eu nu simt de ce-aş aprecia absenţa unei simţiri ,sau altfel spus una de nu-mi aparţine?
10. V-ați întâlnit cu situația în care să vă placă opera unui scriitor dar să nu vă placă autorul?
Mă rezum la operă,dacă îmi place mai mult n-am nevoie să ştiu.
11. Dacă ați văzut o ecranizare a unui roman, mai citiți şi cartea?
Da, am făcut asta de câteva ori.În general caut să găsesc în carte ce simt ca n-a avut filmul.Surpriza a venit o dată în sens invers.
12. Credeți că un scriitor poate să creeze o opera valoroasă dacă nu este patriot?
Lol :)) .
13. Dacă ar fi să realizați un clasament valoric al literaturilor lumii (engleza , franceza, italiana, spaniola, japoneza, etc.), de la 1 la 10, pe ce loc ati pozitiona literatura romana?
Nu mă pune să fac asta că nu pot.
Din nou
"Timpul lucrează.Chiar e singurul care o face.Este cârtiţa despre care vorbeşte poetul,care îşi sapă galeriile sub pământ .Pregătind marea prăbuşire terifiantă în care totul se abandonează aceleiaşi căderi înspre adânc.Un vertij numit : a iubi. O nouă iubire apare şi răstoarnă totul dintr-un gest al mâinii.O nouă iubire apare si cum deja ai îmbătrânit puţin,au mai fost multe altele înaintea ei.Şi totuşi ea este unica.Tot ceea ce vi s-a dăruit înainte vi se dăruieşte înzecit acum.Tot ceea ce v-a fost luat vi se ia din nou.Experienţa de a fi iubit,de a fi suferit nu vă este de nici un folos.În lipsa iubirii,în darul iubirii,de fiecare dată,se întoarce întreaga durere.Şi dacă suferinţa cea mai proaspătă este atât de insuportabilă e pentru că adună în ea suma tuturor suferinţelor de altădată.
Nu există ultimul cuvânt.Atât cât trăieşti,totul o poate lua de la început.Şi acest început este şi el un dar.Îi mulţumesc destinului care m-a lăsat să supravieţiuesc.Îi mulţumesc chiar şi pentru toată pustiirea care a urmat."
Philippe Forest.
Nu există ultimul cuvânt.Atât cât trăieşti,totul o poate lua de la început.Şi acest început este şi el un dar.Îi mulţumesc destinului care m-a lăsat să supravieţiuesc.Îi mulţumesc chiar şi pentru toată pustiirea care a urmat."
Philippe Forest.
Raliu înaripat
Plouă .
La sol rumegând tic-tac-uri expirate zac clipele de soare obosite.Prin pânza de apă în zbor se-nalţă muşte bătrâne rânjind,lepădându-se de păcat.Începe aventura spre pieire.
Plafonul de nori cântă. Eu cânt,lumea a renăscut .Crudă,liberă,plină de speranţă.
Ne temem să nu ne fie teamă.Nu-ţi fie teamă,ne-am găsit.Eu pe mine.
La sol rumegând tic-tac-uri expirate zac clipele de soare obosite.Prin pânza de apă în zbor se-nalţă muşte bătrâne rânjind,lepădându-se de păcat.Începe aventura spre pieire.
Plafonul de nori cântă. Eu cânt,lumea a renăscut .Crudă,liberă,plină de speranţă.
Ne temem să nu ne fie teamă.Nu-ţi fie teamă,ne-am găsit.Eu pe mine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)