Numărătoare

Strigă-mi să mă opresc. Şi dacă nu o fac iar ritmul devine alert, speră că va fi pentru altceva... Căci toate sunt greşite şi gustul lor pluteşte-n clipe dulci, urme de viclenie.

Me vs Me

Nu-mi place. De ce te repezi să-mi strici zilele frângând peste existenţa asta cât de cât calmă, nişte momente de tensiune? Pentru că relaxarea se şterge odată cu nămeţii de pe marginea străzii şi săptămâna trage să mă scoată în luminişul zilelor mai frumoase. N-am zis eu că vreau să se termine iarna? Poftim. Lucrare împotriva-mi.

Dar zic c-au fost nişte ceasuri mai urâte, vor trece, mi le pot explica.
Înfunţi durerea fizică, te slăbeşti de puteri. Apoi dispoziţia celor din jur se schimbă peste noapte. Odată cu ea planezi în confuzie. De ce se întâmplă aşa? Întrebările te-ar răpune. Continui să visezi la clipe mai bune.
Ai eşuat în ceva ce ai nevoie să se schimbe, una peste alta te confrunţi cu o amintire veche care s-a trezit dimineţile astea să te sâcâie. Nu e voie, nici nu sunt motive să rătăceşti pe-acolo. Rapid eşti convins că undeva la capătul firului, celălalt simte că te împovărează. Puterea aia pe care o cunoşti, cea de care ai făcut uz, se întoarce. De data asta vă aflaţi de părţi diferite. Îi zâmbeşti şi îmbrăţişezi blestemul în lacrimi scurte, ignori amintirea.
Gândurile îţi zboară apoi spre suvenirul mai nou. Ce gust... Ianuarie s-a dus. Odată cu el timpul îngroapă mult râvnitul sărut al nopţii. Şi deşi îl mai găseşti prin locuri ştiute de o lume întreagă, pare că s-a pierdut la loc în mulţime. Să fie in nou străin, să existe pentru a nu-ţi aparţine.
Priveşti ora şi mergi mai depare. Căci mâine va fi altfel. Da, va fi...

We will be spilled in blood

Şi gândurile toate m-au strâns într-un ecou, dar eu ştiu mai bine.

Calendar

Niciodată nu mi-a plăcut februarie. Întotdeauna mi s-a părut a fi nesemnificativă, acea surată nehotărâtă care se vede mereu nevoită să-și verse frustrarea peste restul. Din pricina faptului că zilele i-au fost scurtate și trecătorii sunt indiferenți la suferința-i crâncenă.

Până la urmă cui îi mai pasă de ea când așteptăm cu toții primăvara, sătui de o iarnă care-și face datoria doar cu cele două luni demne de numele său?

Decembrie cu suita de sărbători, primele ninsori, aroma aceea de iarnă mult-așteptată, care chiar și fără fulgi de nea, e cruțată de gânduri rele și ocară. Milioane de oameni o celebrează an de an.
Decembrie e regina lunilor din calendar, iar în privința asta nu există loc de altă opinie.

Vine apoi prima lună a anului, da, căci anul începe și se termină iarna, dar iarna nu este regina anotimpurilor din calendar. Ea rămâne acea rudă îndepărtată care dorește să nu facă schimb de idei la întrunirile de familie, n-o interesează laudele celorlalte. Când e bună, când e ea. Acest ianuarie de care aminteam, este cea de-a doua lună a iernii, gerarul, cum e adesea numit în vocea populară. Cu el începe anul nou, cu el vin speranțele (care se vor topi până ca vara să ne ajungă), veselia, dar și tristețile.
Dar februarie, a învățat un șiretlic. Pentru că de multe dăți a trecut neobservat, şi pentru că oamenii se plictisesc de el, există ani când se revoltă. Aruncă ninsori aspre și viscol, stricând programul primăverii. Uneori se transformă el însuși într-o lună de primăvară, când nu poate lupta cu felul în care i s-au orânduit clipele.

Mai sunt puține zile până la prima zi de martie. Credeți că anul ăsta scăpăm de februarie atât de repede? Am impresia că strigătele plângăcioase ne vor răsuna ceva timp în urechi și în termometre.

Așa că, la revedere de pe-acum februarie. Nu-i va fi nimănui dor de tine.

The monday

Azi citeam un articol şi am observat că suntem în data de şase. Ei bine, doi ani au trecut de la prima postare. Pentru că data coincide cu 1881 de ani de la atestarea Roşiei Montane, ziua asta o dedic celor care luptă pentru ea.

O săptămână bună vă doresc tuturor!

Sing Your Song For Me

Mă încântă zilele de iarnă cu soare. Totuşi ar trebui să precizez că în Timişoara e un fel de primăvară neobişnuit de rece. Zăpadă e un cuvând despre care mai mult am citit în ziare.
Deja februarie, ghioceii sunt înfloriţi încă de săptămâna trecută şi cred ca dacă iarna asta n-a binevoit să treacă şi prin vest, îmi doresc să se sfârşească. Cu cât mai repede cu atât mai bine.

Anul ăsta a început totul atât de bine... Au fost zile în care nu-mi puteam şterge rânjetul de pe faţă. Uitasem cum e... uitasem că se poate.
Ai zice că neliniştea s-a spulberat, eu cred că doar hibernează. Oricum ar fi, calea rămâne deschisă şi mergem tot înainte, indiferent ce vine.