m-am regăsit în privirea cuiva.
Oglindă spre trecut. Şi-am zâmbit. Eu, cea care obişnuia să sară într-un picior pe aleea umbrită. Acum îmi trag violent fularul peste nas, ţintind cu ochii în asfalt. Mai sunt pe undeva.
Şi-am vrut să scriu, de multe ori, promit.
Sunt fericită, dar mai am bătălii de câştigat, nevoi ce nu se dau bătute, amintiri ce încă mai cer să se nască. Şi va fi bine, cu tot ce nu va mai lipsi.
e al nostru...
