miercuri, 29 septembrie 2010

Sfarsit de septembrie



Sursa : http://wallpaper.wallpedia.org/

Uneori simt nevoia sa plec,departe de restul...fara sa-mi pese,doar sa plec.Singura,nestingherita.
Anul asta n-a fost zi in care sa nu ma las purtata de gandurile ce ma plimbau dintr-un punct intr-altul.
O incapere nestiuta,un alt peisaj intrevazandu-se de partea cealalta a ferestrei.Sosele ce-alunecau serpuit sub ropotul ploii printre trunchiurile copacilor pe care-i desparteau lasandu-i de-o margine si de alta cu strigatele lor disperate,cu fruntile incretite ,fara de brate...Apoi ceata din fiecare dimineata,zambetul meu si ceva similar cu bucuria.
Ohh si cum mai respiram adanc spunandu-mi ca as putea trai asa pentru totdeauna.
Mereu altundeva decat acolo unde sunt si totusi in acelasi loc.Cu siguranta exista si nu-i doar inchipuit ci inca e nedescoperit.
Ma intreb daca vreodata voi reusi,daca va veni clipa aia in care ma voi putea rupe de toate ,momentul in care n-o sa mai simt ca datorez o decizie cuiva,ori ca pur si simplu actiunile mele se vor dovedi cu adevarat descatusate de povara nerespectarii cerintelor altora,atunci cand ma voi multumi pe sine...ei ,pare cale lunga,nu? :)
Ce e libertatea?
Cum o percepi tu?
Ce simt eu nu e egoism, egoismul nu e compatibil cu sufletul meu labil,căci nu ma simt ca un om rau ci doar ca unul coplesit de neputinta,rana deschisa adanca si trista,nascuta din frustrare.
Complicat...si-am spus destul.
Hai sa lasam problemele ,avem de construit visul.
La tine cum incepe?

Ever The Same



Sper doar ca uneori iti mai pierzi putin din timp ca sa ajungi pe-aici...de nu, asta e...nu sper prea tare. O zi buna tuturor ! A mea sigur nu va fi! : ))

luni, 27 septembrie 2010

duminică, 26 septembrie 2010

Doar carne si oase... Legate cu panglici frumoase



Si-s buze care ard si vise care mor
Sunt brate care dor,golite,smulse din imbratisare
Sunt mii de clipe fara rost,cuvinte nerostite
Pe alei sumbre,de noapte pustiite,
Cu pasi pierzandu-se sub ploaie.
Si dimineata a sosit din nou,o ceasca de cafea,tigara ce s-a misuit
Refrenul care rasuna netocmit.
Au trecut zile in sir
Si vor mai trece ...fara tine

joi, 23 septembrie 2010

In-Flight Safety - Paper Thin




O zi sarmana se naste la poalele diminetii.
Aceste cateva ore pe care le-am petrecut pe plaiul vechi al locului din apropierea ta nu mi-au mai lasat decat o urma vaga a faptului ca ai existat.Nu te-am zarit...as fi vrut.Am stat ore in sir incercand sa privesc sus spre colina plimbandu-ma de colo pana colo.
Si mi-aduc aminte pe cand era crud,de cum a venit iarna pe-aici si primavara mea de-acum cateva luni a fost ce-i azi sezonul ce-ajunge la jumatate pentru natura care zace.Anotimpurile astea...cata dezordine.Tii minte?Nicodata nu veneau in rand dar eu ma bucuram chiar si asa. Nu stiu daca ai sa-ntelegi...nu stiu nici eu daca as vrea sa vrei dar am sa scriu.
Orasul meu a picat prada jocului.L-a inghitit catunul acela in care iti duceai viata de pe o zi pe alta.Ai crescut prin mine...dar m-ai ucis ,căci eu ,eu dau raul celui insetat si campul celui uitat de noroc.Padurea o dau daca-mi promiti ca-mi mai lasi copaci si numai un lăstar de-ai ingropa in solul roditor,eu sarut mana clelui care il sadeste.Si tu il sadisei. Da...
Apoi fructele alea mici s-au parguit si n-au fost niciodata cu adevarat coapte.Nici vorba, erau verzi si totusi voiam atat de mult sa gust, ca doar ma stii, sunt o incapatanata.Au cazut si ele pe cand aparea vara,au putrezit peste noapte si-am inteles.Pentru noi n-a fost mai mult decat toamna.
Acum privesc de la geam,m-am intors acasa. Privesc si parca te vad plecand,spunand incet ”Am sa ma intorc”.Cu ochii mari si zambetul cam trist, cu pasii lenesi si mainile in buzunare iti iei adio de sub soare.
Nu,calea e goala,o napadeste ceata.
Iar eu poate am innebunit.