
Sursa : http://wallpaper.wallpedia.org/
Uneori simt nevoia sa plec,departe de restul...fara sa-mi pese,doar sa plec.Singura,nestingherita.
Anul asta n-a fost zi in care sa nu ma las purtata de gandurile ce ma plimbau dintr-un punct intr-altul.
O incapere nestiuta,un alt peisaj intrevazandu-se de partea cealalta a ferestrei.Sosele ce-alunecau serpuit sub ropotul ploii printre trunchiurile copacilor pe care-i desparteau lasandu-i de-o margine si de alta cu strigatele lor disperate,cu fruntile incretite ,fara de brate...Apoi ceata din fiecare dimineata,zambetul meu si ceva similar cu bucuria.
Ohh si cum mai respiram adanc spunandu-mi ca as putea trai asa pentru totdeauna.
Mereu altundeva decat acolo unde sunt si totusi in acelasi loc.Cu siguranta exista si nu-i doar inchipuit ci inca e nedescoperit.
Ma intreb daca vreodata voi reusi,daca va veni clipa aia in care ma voi putea rupe de toate ,momentul in care n-o sa mai simt ca datorez o decizie cuiva,ori ca pur si simplu actiunile mele se vor dovedi cu adevarat descatusate de povara nerespectarii cerintelor altora,atunci cand ma voi multumi pe sine...ei ,pare cale lunga,nu? :)
Ce e libertatea?
Cum o percepi tu?
Ce simt eu nu e egoism, egoismul nu e compatibil cu sufletul meu labil,căci nu ma simt ca un om rau ci doar ca unul coplesit de neputinta,rana deschisa adanca si trista,nascuta din frustrare.
Complicat...si-am spus destul.
Hai sa lasam problemele ,avem de construit visul.
La tine cum incepe?