aiurea

azi n-am iesit decat pana la magazin ca sa-mi cumpar un pachet de tigari si drumul a parut destul de lung...si ce daca a fost cald si "frumos"? pentru mine e doar o zi cretina,una mai proasta decat precedenta... si m-am gandit sa postez chestia asta pe care-am scris-o in 2 minute ca sa inchei cum se cuvine,o zi sortita esecului,adica inca o zi...
"-Bucura-te de septembrie... Zambesc si amestec frunzele moarte cu talpile incaltarilor incercand sa evit ochii atintiti asupra mea.
Pe masura ce ma plimb pe trotuarul strajuit de pomii desfrunziti mainile noastre se lasa inclestate.Cad prada bucuriei simple ce-imi invadeaza simturile iar Vlad sporeste stransoarea noastra cu un sarut,apoi imi sprijin capul de umarul sau si cedez bratelor care ma cuprind pe de-antregul.Iata,pare sa fie pentru prima data cand pot sa ma incred.Tin ochii inchisi iar ploapele imi tremura nervoase sub atingerea suvitelor de par ce mi-au ascuns fata. Ma tem de desprinderea ce nu se va lasa asteptata dar imi educ trupul sa zambeasca,n-am voie sa-mi las gandul sa strabata calea neabuna pe care a apucat-o cu mult inainte."

dor

am un chef nebun sa fiu inapoi in bucuresti,mi-e prea dor de casa :) am privit cu nostalgie pozele pe care le-am facut anul trecut pe vremea asta...era atat de diferit totul si-as fi vrut sa existi si tu acolo,poate viata mea ar fi avut un sens mai frumos,ar fi devenit mai suportabila.Iar drept coincidenta (pt.ca am gasit pachetul pe balcon),fumez acelasi tip de tigara ...nu i-am mai simtit gustul de un 12 luni...

apartamentul 11 (un fel de 13 pt .mine)

mi-a venit sa scriu...n-am despre ce ori subiectul e unul prea rasuflat si azi chiar nu ma simt in stare sa detaliez cum s-a schimbat din alb-murdar in negru starea mea interioara,dar am sa va spun ca de ieri am schimbat locatia...traiesc intr-un loc diferit de cel care m-a adapostit pana sambata noapte (trec peste calvarul cu mutatul ca mi-a mancat un an din viata). Locul asta in care ma aflu acum este anost.La etajul 3 intr-un bloc unde am noroc ca liftul a fost schimbat de curand desi doar pt.trei randuri de scari chiar nu e nevoie, pitit de strada mare si inversunata, mai exact dosit intr-o curte interioara plina de rable si unde poti vedea foarte bine ce face vecinul de vis-a-vis,unde nu exista pomi si in opinia mea n-are rost sa privesti prin foaia de geam!!!! ( :D stiu c-ai sa razi ),ma invart ca un copil prost pe un scaun si astept sa ma obisnuiesc cu incaperea.E obsedant.O strada a putut face diferenta, ca da...sunt la maxim 300 m fata de locuinta anterior utilizata,m-am mutat aici pt.ca e chiria mai ieftina si nu din placere,conditiile sunt modeste dar pretentiile ar fi de prisos,n-am venit asa ca tre` s-accept ce pot. Azi-noapte n-am dormit mai deloc,patul parea facut din scanduri ,toata oboseala se revarsa asupra-mi torturandu-mi trupul,caldura era insuportabila si tot felul de zgomote mi-au tinut ochii deschisi pana mult dupa miezul noptii.Nu stiu daca am visat,nici nu-mi amintesc sa fi dormit,cert e ca atat cat am atipit nu s-a dovedit a fi indeajuns incat sa ma scuteasca de o durere de cap cand s-a facut dimineata. M-am trezit aproape la fel ca in ajun.Mi-am spalat fata sub jetul ce tasnea frumos improscand chiuveta si-am incercat sa inteleg ca asta e viitorul apropiat.Asa ca data viitoare cand intentionez sa ma uit afara la ploaie,o sa pasesc in "dragul"meu balcon si-am sa incerc sa-mi imaginez o livada. it sucks! nah grozav...se poate si mai rau,am sa traiesc cu asta.

22:35 aiurea

si azi n-am chef de nimic si de nimeni... m-am saturat de uratul din mine, m-am saturat de nimicul care ma otraveste la fiecare pas,azi dac-as putea mi-as spune "gata" ,insa azi oglinda mi-e dusman, ma tem de tot ce sunt, mi-e scarba de locul de unde ma intorc, de oamenii care-l populeaza, de ceea ce sunt eu. si nimic n-are sa se schimbe ...e pustiu ,e trist si e mai bine sa ma las...
si daca maine s-ar intampla sa ma trezesc fara sa-mi pese as cunoaste "fericirea"

la dracu`

Cred ca termin prin a ma prabusi in fata intelepciunii omului care ma face sa constientizez pentru cateva momente situatia cretina in care m-am adus,asta dupa ce inainte Ii voi fi iritat pana la extreme nivelul de toleranta.Si intamplarile cu pricina sunt rare ceea ce ar trebui sa le faca mai usor de aperciat,dar nu fac asta.Sunt un om enervant,mai ales cand imi revars frustrarile peste cei din jur si ma detest ca nu ma pot abtine sa nu ma mandresc cu firea mea bolnava.In clipa scurta in care simti ca nimic din tine nu e bun si cunosti pret de secunde adevarul, atunci e limpede...infatuarea cu care ai crezut ca faci lucrurile intr-un mod original,lipsa oricarei mustrari,vina pe care ai tot negat-o...toate lucrurile astea inceteaza sa-ti mai pulseze falsa incredere in simturi si-ncepe marea tacere. Esti tu cu tine si nu indraznesti sa te intrebi nimic.Esecul e o nebunie pura...si doare ca dracu` indiferent de imprejurari.Poate exagerez dar nu ma aflu oare in cea mai proasta perioada la care m-as fi gandit vreodata? Ei bine da...facem azi un jurnal al plangerii? Si-ai sa spui "Da`pan-acum ce-a fost?". Care e solutia? Un om ar zice "Ia ce poti de la inceput,indreapta greseala", pe cand mintea mea atat de doborata (prea multe impresii pentru o singura zi), va face exact ce-a facut si pana acum, se va afunda in singuratate, se va inveli intr-un strat subtire de aparenta amorteala. -Pai asa ... nu merge , zice vocea.
-La dracu`, e mai bine?
Cand are cineva o metoda curata de a trece dincolo sa ma anunte, zbye!Contez pe "prietenii" mei mai putin optimisti.

Pull me out from inside// nu am chef ...as putea continua, probabil am s-o fac

iti urmez pasii indeaproape,nu mi-e frica,merg cu tine spre intuneric.
Agonie... nu exista,
durere ...m-am obisnuit cu ea,
izbavire... n-a existat niciodata, dar teama ... teama e intotdeauna acolo,la ultima privire cand ochii n-or sa vrea sa moara,la ultimul sarut... am ratat fericirea si totusi ea ne insoteste pana la ultima suflare.
iti mangai incheietura mainii pentru ultima data, imi privesc chipul pentru ultima data, ma iert...
sunt bine...

twisted

si s-ar zice ca nu-ti pasa...
c-ai lasat-o sa se usuce intr-o glastra...
dar eu stiu...solul e ostil...rana inca sangereaza. "Ma inspir" dintr-o suma de cuvinte,epuizez 18 ore... vocea suna: o sa fii bine platit. Ce faci omule? Trebuie sa te intorci in timp... acolo te asteapta un copil imbracat in haine urate,gata sa te minta, trebuie sa te intorci...vei fi dovada unei asteptari.
Curand e noapte pe de-a-ntregul,poti sa continui.

14

acum cateva clipe vantul misca de zor crengile copacilor de pe strada (mi-e greu s-o numesc strada mea, nu este ... ),si totusi nu ma satur sa privesc .Fereastra e larg deschisa,ora curge linistita sub nepasarea voastra. S-ar zice ca e timpul potrivit.Pentru ce?
mai sunt cateva zile in care ma pot bucura de noapte, mai sunt cateva nopti in care ma pot bucura de incaperea care m-a suportat atatea luni... asta pare a fi un nenorocit de jurnal ...
Cuvantul de pe urma, noapte buna , te iubesc .

convingeri

Inapoi in Timisoara.
Mai mult de doua saptamani m-am desprins din sanul orasului asta ca s-ajung in locul caruia Ii spun acasa.Atatea zile fara internet s-au dovedit o mica binecuvantare. Desi debutul a fost amar,simplitatea nascuta din spatiul ala pe care il blamam de cate ori aveam ocazia, si-a facut efectul,in sfarsit se facea putina liniste , iar atingerea pamantului cu varful picioarelor constientiza plutirea ce ma dominase. Mai exista...cu alti ochi privesc,cu alte cuvinte as vrea sa vorbesc,dar mai exista :)
Abia acum imi revin dupa cele peste 11 ore de calatorie cu trenul .Am ajuns duminica putin trecut de miezul noptii,fara putere sa mai ridic bagajul care-mi conferea aerul unui ajutor de hamal in proba si cu cea mai proasta dispozitie sa conversez ori sa suport pe cineva in preajma mea (n-am fost singura nici 10 minute de la Bucuresti la Timisoara !!! ) . Cu adevarat irascibila.
Apoi a urmat aventura gasirii unui taxi pe care pana la urma l-am impartit cu doi dintre colegii de compartiment (destinul...),in timp ce am injurat cu delicatete pe toti ceilalti care mi-au furat de sub nas vreo cateva alte posibile curse. Lumea s-a dovedit a fi atat de zapacita, ca pe drum una din masinile pe care le-am vazut plecand din fata garii, se proptise un pic intr-un stalp fapt ce mi-a mai ridicat moralul ca nu ma aflam in locul celor ce trebuiau sa-si scoata gentile si sa butoneze telefoanele in speranta gasirii unui indicativ liber.
Nici n-am patruns bine pe bulevard si-mi dau seama ca florile s-au scuturat din pomi de multa vreme. Sub lumina neoanelor pare un sfarsit de Mai, desi temperatura nu-l anunta.Vantul adie rece,miscand coroanele copacilor a caror frunza e deja cat palma. Freamatul lor sporeste mirosul de verde crud iar in aer se mai resimt stropi ai unei ploi incetate curand inaintea sosirii mele. Ma gandesc ca e o diferenta de aproape 3 saptamani, atat am pierdut din spectacolul naturii, cu toate ca privind partea buna ,am scapat de polen, din pricina lui fac rareori alergie... Impresia aceasta dintai m-a facut sa ma simt straina de urbea asta. Cunosc cladirile, stiu drumul dar pe cuvant ca nu mi-am amintit in suflet de nimic iar asta nici nu m-a intristat.E cam greu sa descriu dar banuiesc ca e ceva similar cu momentul in care inregistrezi unele progrese dupa ce ai suferit o pierdere temporara (sau nu) de memorie.

Ehh, si incheierea s-a facut cu o noapte in care m-a durut fiecare particica a corpului lezat de scaunul pe care si-a petrecut atata timp ca impietrit. M-am trezit mai mereu ca am acest obicei de a nu reusi sa dorm exact in cele mai cumplite clipe de oboseala. Mi-au zvacnit manile si picioarele ca unui bolnav de Parkinson si in fiecare moment de luciditate visam la patul de acasa, la negura si ceata prin care Ana conducea sambata noaptea,la meniul traznit de la "Mosu`",la cojile de alune de pe podea, la prietenii mei,stradutele intortocheate pe care alergam sub soarele arzator de martie,trenul,peisajul ce se estompa odata cu caderea in bratele somnului, pana ce m-am oprit din nou in camera mea ...
Seara buna!