When It Rains

mda...traiesc, in mijlocul unei camere cu pereti galbeni si ieri ploua,asa ca mi-a venit in minte piesa asta,mi s-a facut dor...
As vrea sa se termine cu totul intr-o zi...o zi in care sa traiesc in nimic,dincolo de valul de ceata si suferinta,numai eu.

Hello

Drum lung cu intarzieri de rigoare dar companie placuta, somn ...lipsa...si gata,sunt acasa :) Yeeey =))) momentan beau o bere cu prietenii :D ! Noapte buna. Ne auzim curand :).

Mama I`m coming home :))

La revedereeeeee ! O saptamana placuta tuturor!
Si blogul intra intr-o pauza .

Promenada

Pe la 22:18 am decis a fac o plimbare. Si-am plecat usor din camera in care se instalase o pacla grozava sa profit de adierea slaba ce rasfata strada.Adiere ce-mi era necunoscuta,fiind ultimul lucru la care mai speram. Am prins autobuzul doar pentru o statie :D . Deoarece era ceva mai lunga si oricum n-aveam bilet m-am urcat si m-am bucurat de tura pe gratis . In centrul orasului e mai aglomerat decat intr-o dupa-amiaza de duminica si cand vad asta ma felicit ca n-am ramas in casa,eu de ce n-as profita ca toti oamenii astia de-o noapte de vara atat de frumoasa? Uneori am ciuda pe mine...ori ma las doborata de plictiseala si de lene ori inventez alt motiv sa stau in vizuina . Citeam pe blogul cuiva ca cea mai lamentabila scuza pentru a fi mediocru este oboseala ,in timp ce pe locul doi se pozitiona lipsa banilor. Tind sa dau dreptate.
Copii atarna de gatul tatalui aproape adormiti,in special mezinul ,iar surioara ori fratele lui merg cuminti pe langa mama catre casa,asteptand cu nerabdare patul. Sunt atat de epuizati incat glasul abia li se mai aude,nu mai are nimeni pofta de inghetata, nu mai striga niciunul dupa cine stie ce minunatii . Si acum imi amintesc de tata si de cum il chinuiam saracul sa ma tina cocotata de dupa ceafa =)) si cum ma credeam la inaltime il dirijam tragandu-l de urechi sau de par :)))) Hehe, mereu am tinut sa conduc oamenii intr-un fel sau altul , unde naiba s-o fi dus atitudinea mea de lider? Adica nu stiu daca e neaparat atitudine de lider ori vreo obsesie de a tine mereu totul sub control :)),cred ca e o mare lipsa de incredere, o nesiguranta care ma impinge sa vreau sa stiu dinainte ce urmeaza sa se intample,pe ce ma pot baza...
Dupa ce ajung in piata Unirii ma ispiteste tare mult sa ma asez pe-o banca,totusi ma opresc sa-mi potolesc setea la un pahar de suc cu gheata [ sa stiti ca mi s-a spus asta seara ca gheata e o fitza,nu stiu voua cum va e dar mie nu prea mi se pare ; )) ], suc pe care il termin mai repede decat as putea vreodata bea o bautura acidulata, mda...stiu ca nu e indicat pe o vreme atat de calda dar daca tot incalc reguli asta seara, fie! As fi ramas aici dar nu sunt singura si trebuie sa merg mai departe.La pas din nou, traversez parcul si surpriza! Teatru in aer liber,foarte frumos amenajat si iluminat,lume care vorbeste putin si in soapta, linistea e regina, doar tipetele de durere ale mamei la vederea trupului lipsit de viata al Julietei strabat imprejurimile.Imi zic ca n-am fost niciodata la teatru,e ceva in mine care nu ma lasa sa ma duc. Numiti-o cum doriti, lipsa mea de interes persista,ma gandesc ca valoarea actului liber reprezentat e mult mai mare decat cea inregistrata pe pelicula insa eu n-am chef sa stau printre oamenii aia si sa ma dau interesata, stiu ca sunt multi in salile de teatru doar ca sa faca un act de prezenta. Asa ca dupa 5-6 minute plec,trec pe langa piscina in care am inotat azi,e goala, nimic nu tulbura panza de apa de la suprafata si iar ma las dusa de imaginatie intr-o lume pe care numai eu o stiu... Sunt un om care traieste visand ce nu poate implini in viata de zi cu zi. Dar cu scenarii si tot tacamul,cat de real pare uneori :),as spune pe jumatate satisfacator,ei, tot e ceva.
Drumul continua pe alei fara felinare aprinse, in tot orasul e asa...in negura abia distingi siluetele cand simt parfumul cuiva care trece in graba si ma atinge usor pe brat. Ma intorc brusc si-mi dau seama ca nici nu-i ajung pana la umar,apoi cred ca-mi zambeste si-mi zice ceva,iau drumul mai departe cu el ,orele curg,ne povestim din viata,mancam porcarii,Ii spun pentru prima data o gluma,imi rosteste numele,il oblig sa-si puna in pahar gheata,refuz taxiul la intoarcere,refuz zorii.Si totusi cum am ajuns din nou acasa?

Week end

Si e sambata ...stau in fata pc-ului incercand sa-mi dau seama cum sa aleg un sablon mai bun decat ultimele pe care le-am testat. Deocamdata liniste cat cuprinde, ca sunt ca de obicei singura si pana se anunta careva dornic sa-mi tina companie pe iarba proaspat tunsa de la umbra arborilor de langa piscina mai e de asteptat : )) . Mai repet ca nu suport caldura? Nu,n-are rost. Si de cand tot visez la o noapte pe marginea bazinului...ahh e superb sa stai sub lumina artificiala ,temperatura apei e perfecta,oameni putini,paharul cu gheata langa tine,zau ca nu poate fi nimic mai relaxant decat asta. Nu stiu, e o senzatie grozava,am experimentat-o doar pe jumatate si mi-am promis sa fiu candva acolo la miezul noptii :) .
Ei bine asta e ultimul weekend in Timisoara, luni ma indrept spre casa unde o sa fiu privata de scrisul pe blog o vreme si-o sa mor de plictiseala căci imi vor lipsi o groaza de lucruri... DAR : ))) gandesc pozitiv =))) cred... Asta e cu siguranta cel mai anost "post" de pana acum =))) caldura e de vina...

Missing

Inapoi

Inainte de toate tin sa precizez ca mi-e imposibil sa redau in cuvinte frumusetea peisajelor ori sentimentul pe care il ai cand ajungi pentru prima data la peste 1800 de m si privesti cat poti cuprinde cu ochii dandu-ti seama ca esti mic intr-o lume pe care n-ai s-o cunosti niciodata ,n-ai s-o vezi niciodata, intr-o tara pe care o stii foarte putin si rar ai ocazia sa o descoperi,iar din pacate de cele mai multe ori alegi comoditatea si lasi balta provocarea.

Plecarea a fost miercuri,desi eu tot timpul am avut impresia ca sunt cu o zi in urma. N-a debutat prea grozav pentru ca indata ce m-am scos cu tot cu bagaj pe usa, liftul n-a vrut sa ma primeasca (era plin cu materiale,vecinu` de la nu stiu ce etaj efectua lucrari), asa ca am luat-o ca pe un prim pas pregatitor si am dat "fuga" pe scari pana la parter unde m-am lovit de zambetele si scuzele de rigoare ale aceluia care inca mai transporta de zor.In plus a trebuit sa-mi impart patul cu un...coleg =)) pe care il stiu prea putin si oricum ar fi fost,tot cu rezerva primeam vestea (nimic personal ,jur,doar o situatie usor amuzanta).Drumul n-a fost prea lung,am ajuns,ne-am cazat la cabana (apropos gazda, Adi a fost un tip foarte de treaba , de altfel si noi am fost foarte cuminti :D ).A urmat apoi o prima intalnire, discutii sub cerul liber, o prezentare foarte succinta a activitatii pentru ca mai tot ce a urmat a fost surpriza : )) ,ferindu-ne care cum puteam de ploaia marunta si vantul patrunzator care se napustisera in aceasta zi dintai.
Programul s-a numit "Tabara de aventura Viata" din cate imi amintesc eu,ori ceva asemanator . Si aventura a fost... mai mult pentru altii ,mai putin pentru mine,dupa caz,ca sambata in loc sa profit de cele mai frumoase activitati m-am lasat indusa intr-o stare de sictir astfel incat am devenit mult prea irascibila si m-am incapatanat sa stau de-o parte. Cred ca as fi dus la bun sfarsit si "veverita" : )) si restul,dar nah acum nu se mai pune. Am sa revin cu fotografii cand voi putea,sa intelegeti la ce ma refer.
Recomand si celor doritori de experiente noi dar si celor mai reticenti o incercare ca asta cu mentiunea ca e foarte foarte important sa te afli in compania cuiva cu care ai o legatura destul de stransa, altfel daca esti o fire impulsiva risti sa intri in conflicte ori chiar sa te izolezi ( ghici ce-am facut eu ? :)) ) in momentele tensionate. Majoritatea exercitiilor iti amintesc de copilarie insa pus in postura de a le duce la bun sfarsit ai sa le gasesti destul de dificile pe unele dintre ele. Faptul ca cele mai solicitante sunt realizate de pusti de 7 ani sub nasul tau, pusti carora nu le e la fel de teama precum iti este tie, iti cam lasa un gust ciudat : ))) . Care e rolul ? Te distrezi,mai afli ceva despre tine,totul tine de coordonare,organizare,respect, indrazneala, ori asa am priceput chestia asta din coltul meu unde ajunsesem pe jumatate invizibila coplesita fiind de o sumedenie de factori . Azi am avut de parcurs un traseu, am lasat padurea in urma si-am purtat pasul spre varf.Am gafait mai ceva ca un porcusor : ))) recunosc,dar am reusit s-o fac . Coborarea e ceva simplu comparativ cu surata sa care mi-a solicitat la maxim plamanii si psihicul. M-am bucurat de priveliste si azi si in fiecare zi,m-am descoperit drept un turist pasiv,admir foarte tare si ma implic rar si in doze mici.

M-a fascinat padurea si cararile ei ,am gasit-o de o frumusete extraordinara desi pentru altii poate fi doar vegetatie banala,am tinut pentru prima data palma pe capul unui caine si l-am mangaiat fara sa-mi fie sila ori teama,iar asta mi-a placut :) ,eu care nu m-as fi vazut niciodata atasata de un animal, mai ales un canin.N-am mai urat soarele cand razele lui mi-au invadat pielea,n-am mai lenevit in fata unui calculator.

Mi-a parut rau ca n-am avut o noapte cu foc de tabara si tot tacamul,ca n-am fost destul de politicoasa cu Paul (unul dintre profii care ne-au insotit) desi mi-am cerut scuze,căci dupa putinele clipe de conversatie,pe care regret ca nu le-am inmultit, mi-am dat seama ca mai exista si oameni care au rabdare printre alte calitati ce mi-au facut o impresie puternica. Mi-a parut rau ca nu m-au insotit Raluca si Edith,stiu ca daca as fi fost cu ele m-as fi descurcat mult mai bine...

Am luat cu mine doar amintirile,vanataile,sentimente noi si poate dorul...

N-o sa adorm prea greu dar nici usor,trupul meu e chinuit : )) noapte buna!

umm

Va rog sa n-aveti porniri violente : ))) .
Imi e dor de iarna, de strazile pline de zapada pe care le strabateam noaptea sub felinarele orasului. Zau asa... e unul dintre deliciile de la care nu ma sustrag,chiar daca imi ingheata mainile doua ore ,chiar daca imi amortesc picioarele de ger si folosesc cateva pachete de servetele ca sa-mi suflu nasul mai ceva ca un bolnav ,chiar daca ma dor obrajii de la atata aer rece si simt ca urechile imi pica. Parca si acum aud sub talpi scartaitul stratului de nea proaspat cazut,adulmec mirosul de iarna...da,pentru ca anotimpul asta are mirosul sau specific.Incepe de pe la jumatatea lui Decembrie si tine pana cand poate,de obicei pana prin saptamana intai din Februarie cand ,daca iarna a fost grea, ti se taie de tot pofta si-astepti mai mult decat orice sa vina primavara.Apoi diminetile in care tragi draperia sunt si ele unele dintre momentele mele. Bine, pot intelege de ce ajungi sa le urasti tu si poate uneori chiar si eu o fac :D , ca doar e crud sa fi smuls din asternutul cald si tare greu e sa infrunti temperaturile scazute cu zambetul pe buze si gatul infasurat cu-atatea esarfe incat pare ca ai purta un mulaj specific fracturilor . Dar nah...eu stiu sa iubsec si iarna (desi mi-a displacut multa vreme),probabil pentru ca sunt "ianuarista". Ar mai fi gustul ceaiului incomparabil cu cel din alte sezoane,paturile,fotografiile,imbratisarile,omul de zapada (ma tot rog de oameni si nu vor,parca n-ar fi fost copii),nu zic de bataile cu bulgari ca mi-o iau cam serios =)) ,hmm ...noptile cele mai lungi :D si altele...
Imi povestea mama , ca in a patra zi a anului 1987 cand am venit eu cu sania pe lumea asta : )) ,erau niste nameti nemaipomeniti ,iar domnul tata era in cantonament la munte . Vorb-aia : Nu-i bai! Ca pot s-o vad si cand o fi mai marisoara, si-asa memorie n-are. Am fost destul de matinala, gata sa iau in primire ce-mi apartinea,luna gerar cu tot cu florile ei puse pe la geamuri,ramurile inghetate,aleile poleite ,gramezile de deasupra lor, lopetile,injuraturile si fericirea vreunul plod mai in varsta decat mine .
Si de-atunci , vazand cat de ostila a fost primirea am avut tendinta sa traiesc cu impresia ca vara e regina, mda...in plus mama s-a ocupat sa-mi explice cum 30 de grade celsius inseamna raiul (desi mie imi pare iad).
Ei...nu stiu ce rost are post-ul asta, poate ca nu mi-e somn, desi maine am o multime de lucruri de facut ca miercuri plec la munte. Si siiigur o sa ploua si siiigur o sa fac eu in asa fel sa enervez macar jumatate din grup,daca nu ,cel putin liderii ca asa se slabeste orice structura : ))). Deci seara buna ca am aberat destul.
Imaginea am imprumutat-o de aici : http://www.thriftyfun.com/tf85686068.tip.html

nimeni,cineva,eu,lipsa,uitarea,patul care arde la fiecare cosmar

Stiu ca e tarziu dar urmatoarea chestie imi exprima foarte bine starea, va recomand sa va aruncati ochii putin aici :

http://worsakeend.blogspot.com/2010/07/bau.html

Pentru ca trebuie sa-mi vars frustarea undeva...

Azi m-am trezit de dimineata,dupa o zi destul de obositoare care m-a solicitat mai mult decat m-am asteptat. Si-am facut ce era nevoie, adica niste chestii banale precum aranjarea patului, micul dejun,spalatul pe fata, etc etc, dupa care m-am oprit in fata biroului si-am inceput calatoria printre ofertele de job-uri. Adevarul e ca nervii mei nu mai pot trece inca o data peste paginile alea unde pe ici colo se mai gaseste cate ceva la care am voie sa aplic . In total... cred ca am aplicat la 2 posturi =)) nici nu-s sigura de asta. Nu ma simt in stare de nimic si nu stiu daca e in totalitate vina mea (ori piata muncii are standarde pe care le-am ignorat iar lipsa mea de informare a dus la situatia actuala si sistemul de invatamant e complet depasit, intesat cu specializari aiurea in facultati, ori toate s-au dat peste cap intr-un timp mult prea scurt si cine n-a stiut sa se orienteze inca de la inceput...ehh ce sa mai zic, iata-ma pe mine! ). Oricum ar fi suntem tare multi afectati de asta,acum ma gandesc ca e stupid ...trebuia sa fi lasat masterul pe altadata.
Saptamana viitoare plec la munte cu facultatea (practica obligatorie) , maaaarele rahat, sa-mi scuzati limbajul... daca iese ceva bun din plecarea asta am sa fiu un om fericit, daca nu, unul si mai amarat. Eventual pot spera ca o sa ma ratacesc pe-acolo, pacat ca nu e inghet sa mi se conserve trupul,am o senzatie urata cand ma gandesc ca poate putrezi, nah...e inevitabil,stiu,asta daca n-am sa optez pentru incinerare in alte conditii. Si la intoarcere ma asteapta niste bagaje si mai mari ca plec acasa : ))) Acum intre sila care ma va cuprinde dupa o zi doua de locuit cu parintii ( in care o sa mi se repede de cel putin 20 de ori ca n-am loc de munca), si cea datorata uitatului pe pereti, singura impresie pozitiva are sa fie ,ori asa sper, intalnirea cu vechii prieteni (in week-end ca toata lumea e ocupata cu munca in timpul saptamanii, haha). Hmm,tensiune... din pricina asta tratez totul cu un pesimism sporit, insa nu-mi pot imagina ca lucrurile vor merge bine pentru mine si nu datorita gandirii asteaia ...nefaste, ci pentru ca nu vad nici pe dracu` vreo posibilitate sa se intample ceva bun.

Si azi credeam ca e vineri. Poate era mai bine... da` de ce?

Asa ca mai e foarte putin pana iau trenul ( 8 ore si ceva :X :D pana la Bucuresti // bucuria celor 8 ore vine din faptul ca ultimele drumuri au fost de aproape cate 12, probleme la cfr ca de obicei ), si-am sa ma confrunt cu realitatea zilelor toride...
E vara, bucurati-va !Am inceput frumos acest iulie...