luni, 12 septembrie 2011

În regat, mai trist

M-am plictisit. Nu ştiu dacă definitiv, dar m-a plictisit de absolut tot. Da, da şi de cele bune, care or fi ele. De toate.
Îmi doresc o schimbare. Una care să pună la punct aspecte neglijate de atâta amar de vreme dar care va renega pe altele.
Şi ne întoarcem la alegeri...
De ce e atât de greu să alegi? Pentru că e foarte greu să-ţi ordonezi priorităţile sau pentru că e al naiba de greu să identifici lucrurile fără de care ai putea merge mai departe?

Sunt aproape convinsă că voi schimba ceva în viitorul apropiat, orice! V-am mai zis că toamna prind puteri, contrar faptului că aş vrea să vă mărturisesc cum mă simt de vulnerabilă şi de cât de ciudat m-au prins zilele astea de toamnă. Mi s-au amplificat toate simţurile.
Vorba lui... e o astenie târzie de primăvară.

Uneori aş vrea să întâlnesc pe cineva străin, cineva care ştie totul despre mine. Cu care mă pot aşeza la aceeaşi masă şi căruia să nu fie nevoie să-i mai explic nimic. Aţi simţit vreodată nevoia unei astfel de conştiinţe?

Ieri am primit vizita unei foste colege de facultate, pe care nu am mai vazut-o de la absolvirea din 2009.
Şi timpul ăsta care se scurge în ritm alert, ne-a îngăduit să ne găsim la fel. Să ne simţim aproape la fel ca înaine.
Mă rog, nu e ca şi cum relaţia noastră ar fi fost fructul unei pasiuni, în iubire e altfel...timpul nu are răbdare.

Şi-am rămas ieri în staţia de autobuz, mai singură decât am crezut că mă voi simţi vreodată. Am reuşit să mă pricopsesc cu o răceala, în două trei ore s-a manifestat ca într-o săptămână. Acum sunt mai binişor.

Apoi aştept cu drag să ajung acasă luna viitoare, nici acolo n-am mai fost de prin aprilie.

Anul ăsta e al marilor regăsiri...

4 comentarii:

  1. Al regasirii de sine? Silvia, ce de planuri de viitor ai...sper sa le si materializezi intr-un final fericit.
    Nu stiu ce efect are toamna in cazul tau, dar cu siguranta pe mine ma deprima teribil, deja simt ca imi pierd si ultima bruma de energie. Toamna imi fura libertatea, sperantele, puterea de a visa.
    Eu imi doresc o persoana careia sa-i explic totul, dar sa nu ma judece si sa-mi dea sfaturi, sa asculte si atat.

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Nu vreau sa vorbesc despre asta decat daca se va concretiza.Cum spuneam sunt foarte plictisita de toate.

    Sunt si foarte vulnerabila...mi-e si frica sincer. Ultima data cand am fost asa m-am indragostit :)) si n-a mers prea bine...macar m-am ales cu un blog :)))).

    Altfel, simt nevoia acuta de cineva care sa fie acolo pt.mine ma simt foarte singura.

    In general ma simt singura. Uneori imi doresc sa ...ne loveasca o cometa si alteori visez sa ma trezesc altcineva.

    RăspundețiȘtergere
  3. Silvia, esti superstitioasa? Te inteleg, nici nu-ti cer sa ne dezvalui planurile, iti doresc insa sa se realizeze de data asta. :)
    Nu esti singura, ne ai pe noi. >:D<

    RăspundețiȘtergere
  4. Merci draga mea, nu stiu cat de superstitioasa sunt, dar mereu declar mai mult decat ajung sa fac si chestia asta ma bantuie. Eu stiu ca imi scade teribil de mult credibilitatea :)) dar nu ma poate condamna nimeni de entuziasm! Probabil ca sunt mai zapacita decat sunt oamenii obisnuiti de regula.

    RăspundețiȘtergere