Ne-am întors. Neiertaţi şi temători. Corupţi de aroma verii la care putem doar să mai visăm printre amintiri. Eu zic că e aproape pierdută. Îmi ascund privirea să nu văd pomii desfrunziţi. În mintea mea au deja trunchiurile brumate.
Accelerând cu viteză uimitoare mai departe în sânul toamnei. Cu umerii apăsaţi de poveri mai noi şi mai vechi. Cu gândurile chinuite.
Şi e doar începutul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu