... se frânge

Pielea ta... un saturn, veşmânt al haosului închegat.
Îmi amintesc perfect aroma primilor stropi de sânge care năvăleau rupând misterul. Prima noapte, întâiul întuneric şi pustiul de dinaintea sa.
Întotdeauna am simţit nevoia de a-mi depăşi condiţia umană atât de vulnerabilă, existenţa asta becisnică. Şi mi-am sedat simţurile în neştire, sperând ca undeva să mă întâlnesc cu adevărata-mi menire.

Cineva spunea odată că o persoană ostilă trăieşte într-o lume ostilă. Că toţi cei pe care-i întâlneşti sunt ca o oglindă pentru tine.
Sunt un haos ce a prins formă. Cu toţii suntem. Din suferinţă au răsărit cele mai puternice suflete, cele mai mari caractere sunt brăzdate de cicatrice... şi nebunie dacă îmi permiteţi să completez. Astfel că iată-le pe ale mele...