Dor

Mă întreb dacă-ţi mai aminteşti noaptea aia în care am stat cu toţii în cafenea. Ne-am spus că va fi al nostru. Deşi măiestria lui n-avea să ni se cuvină decât prin prisma unei priviri. Iar azi, atât de departe de momentul ăla şi-atât de departe de el, as vrea să-l mai privesc o dată cum se oglindeşte în ochii noştri obosiţi, croindu-şi loc de după pahare. Poate îl vom cumpăra vreodată.

Foggy mornings

Da, va fi o zi rece de noiembrie. Şi probabil ne vom simţi mai vii decât în repetate nopţi. Pot rânji la trecut pentru că s-au vindecat din mine toate. Calea dinainte e liberă să pulseze vie în nopţile şi zilele ce vor să vină. Cu bagajul pregătit şi trenul ce ne aşteaptă în gară. Pentru că vom veni să ne reunim cu vechi şi nou :P. Să ştiţi că trăiesc doar pentru prezent.
E-o certitudine dulce. Am să le zâmbesc tuturor celor pe care i-am iubit. Unii vor sta la aceeaşi masă cu mine, pe alţii am să-i admir în depărtare. Am să trăiesc ca niciodată până acum. Ce mult mi-a luat să-mi pavez drumul.

Octombrie 13

Oameni noi... Timpuri vechi.
Le păstrez deopotrivă. Şansele vin şi mă uimesc în tecerea lor. Că într-o toamnă rece, e timp pentru toate :). Întotdeauna îi voi păstra în suflet pe cei care ştiu să-mi ţină companie. A trecut atât de mult timp de când nu m-am mai simţit aşa. E în sfârşit un început bun, fără regrete.

It is what it is...