Dor

Mă întreb dacă-ţi mai aminteşti noaptea aia în care am stat cu toţii în cafenea. Ne-am spus că va fi al nostru. Deşi măiestria lui n-avea să ni se cuvină decât prin prisma unei priviri. Iar azi, atât de departe de momentul ăla şi-atât de departe de el, as vrea să-l mai privesc o dată cum se oglindeşte în ochii noştri obosiţi, croindu-şi loc de după pahare. Poate îl vom cumpăra vreodată.