Iunie

Ai scris un rând, primul şi ultimul, într-o frază. Nu-mi amintesc.
Acum trăim sub aceeaşi cupolă. Acest acoperiş imens.
Voi toţi, cărora nu vă pot ceda decât a mea întregime ştirbă, mi-aţi fost aproape în zile şi nopţi. Strada asta nouă stă maturată de ploi şi vânt. Uneori de muzica mea. Aleile cresc sub umbre şi coroane ce mor, ascunse sub stratul de zăpadă în orele ce vin şi trec.
Din mine pornesc râuri de vise, mai vechi şi mai noi...
Am avut atât de mult timp