Marge 1

There was this empty room and then the shadow asked me "where are you now?"
So I raised my glass, half empty as always, and I asked back "what do you care?" I guess my intention was to ask "How did you care?", cause I've never seen some sort of empathy all along that winter.
And I remember it was smooth and simple until at some point it became harsh and restless. And I carried on, all by myself with all my thoughts and I've build these walls, some great fortress beyond reality...
You never used to  ask. It's me on me.

Endings, the endless part

Cred că într-o altă accepţiune ne-am fi salvat reciproc.
Spun că n-am să fiu niciodată fata cu jeansi rupţi căutând soare în asfalt ori negură în straie de întuneric.
Nu voi fi nici privirea pierdută în căldură ori vreo căutătoare de absolut.
Dar visez să cobor până în adâncul fiinţei mele. Acolo unde aştept să  mă prind de mână. În noaptea de iarnă care răzbate din alte nopţi mai reci, cu dor şi dor, de cei care-mi sunt dragi. Spre a păstra visarea.

Şi-a fost toamnă când rând pe rând am fost tot...