sâmbătă, 5 septembrie 2015

Doi si trei si douazeci si doi

"acum un an", scrie in urma mea. Pare sa fi fost acum multi ani. Eu n-am mai scris de fericire, iar mai apoi n-am mai scris pentru ca nu mi-am gasit cuvintele in oboseala zilnica, la care ma imbie traiul de adult. Cu timpul am uitat, pe undeva mana mea s-a obisnuit sa franga cuvantul.
A mai trecut o vara

2 comentarii:

  1. Pai, daca merge asa greu cu articolele, inseamna ca va trebui sa mai asteptam ceva vreme pâna apare cartea....

    "...oboseala zilnica, la care ma imbie traiul de adult". Hai sa fim seriosi, artisto....esti si vei ramâne o pustoaica simpatica si tare in replici.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ah, Dragos! De ce crezi tu ca viata mea e asa usoara? :)))

    RăspundețiȘtergere