Omul cu pălărie

Și i-am spus că dacă moare trece în următoarea viață în care toți cei dragi au să-i fie necunoscuți, că putea s-o ia de a capăt. Chipul i s-a întunecat. Părea să fi înțeles că mai făcuse asta de zeci de ori și n-avea de ce să conteze tocmai acum... Și totuși, de ce urmăream eu să curm toate astea?

Vizită

I-am scris despre noi, cu sângele lor cald... Cum că nici o mână palidă putea să ne descânte. Eram vechi cununați, mai înainte ca lumea să se scufunde. 
De-aș mai avea un strop să pot să pun la loc.

Nopți

Nu mai sunt pagini, dar se deschide o prăpastie de cuvinte nescrise și dedesubtul e abis.

winter scenery

6

Pentru zile mai putin bune, sperand sa nu fie multe :)), am scris azi doua cuvinte desi o explozie de lumina s-a asternut peste gandurile mele. Renasc in timp ce altora le mor povestile banale de vara.

Doi si trei si douazeci si doi

"acum un an", scrie in urma mea. Pare sa fi fost acum multi ani. Eu n-am mai scris de fericire, iar mai apoi n-am mai scris pentru ca nu mi-am gasit cuvintele in oboseala zilnica, la care ma imbie traiul de adult. Cu timpul am uitat, pe undeva mana mea s-a obisnuit sa franga cuvantul.
A mai trecut o vara

Heat

https://www.youtube.com/watch?v=DsWdoyNmIIA

it was this song that screamed every night he went to sleep and his palms were sweaty, his eyes were living into this abyss, the voice that could not fade...
the theme that could not be erased, the love that was never shared
so he went and killed whatever it was left of it