miercuri, 7 noiembrie 2012

So kiss me now and catch your death...



Nevoia mea de a nu rupe frânturi din tine. Ce rară dorinţă...
Pot şi vreau să fiu o furtună ce năpusteşte în ascunzişul cald al caselor celor care îndrăznesc să se prindă în vârtej. Îmi permit să aterizez pe-acoperişuri noi şi vechi purtându-mi greutatea cu sine. Fie că pic, fie că grinzile ţin, croindu-mi cale spre declin...

Oh şi am nevoie de cădere pe cât de tare îmi doresc urcuşul.

Nu ştiu de ce, dar simt că am datoria să-ţi vreau tot. Căci fiedelitatea, fie ea ştirbă, loialitatea-i cea care ţipă din adânc cerând tot mai mult...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu