We'll Be Found

Mi-am imaginat-o. Dimineaţa aproape perfectă, scăldată în soarele de sticlă ...
E decembrie sau poate e doar o oarecare zi de iarnă. A nins abundent peste noapte, îmbrăcând trotuarul în alb, ostenind ramurile copacilor de pe marginea sa, veselind numai brazii străini ce s-au adunat într-un grup ferit. Îmi zâmbesc tăcuţi purtându-mi taina.
Mirosul discret de scorţişoară ne întovărăşeşte până la ieşire. Oraşul nu mai apare pustiit. Degete calde împreunându-se cu ale mele, răzbind prin aerul rece în vreme ce mânuşile se odihnesc în buzunare. Amintirea unei nopţi petrecute sub căderea de zăpadă, sărutul, pielea ta ce mi-a cucerit fiecare centimetru cu aroma ei, tăcerea atât de reconfortantă. Erai dintotdeauna acolo, aşteptând. Iar mie, iarna ce tânjea după încleştarea nepermisă, închipuindu-mi de sute de ori îmbrăţişarea care ne irosea, mi s-a oferit dansul. Şi ai păşit prin anotimpul meu topind primul strat de gheaţă... Bănuiesc că e ceva fascinant în legătură cu tine căci dimineaţa asta creionată în orele la care somnul mă părăseşte, s-a născut atunci, şi-o credeam răpusă.