luni, 25 februarie 2013

13



Când calea îşi deschide braţele lungi şi reci spre seara cu ploaie... Acolo, în paşii singuri ce-mi ascund povara, au să cadă stropii.
Căci din nimic m-am născut spre a fi nimic şi tot.

2 comentarii:

  1. Totul si nimic, cam la asta se rezuma existenta noastra pe pamant. Dar si ceea ce vrem de la viata.
    O primavara plina de bucurii, speranta si impliniri iti doresc Silvia. Cu mult soare pe cer, dar mai ales in suflet! :*
    Ah, da, si cu cele mai intelepte alegeri. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Multumiri cu intarziere. Iti doresc un an bun Narcisa :P. Cine stie oare cum va fi...

      Ștergere