Aprilie

Ştii, vedem acelaşi soare. Trăim sub aceeaşi cupolă, suntem departe şi totodată împreună. 
Totuşi singurătatea străbate mai adânc, ăsta-i e rostul.
Îmi amintesc atâtea răsărituri. În vara trecută, deasupra lumii cu opt etaje, dedesubtul tuturor, în marea întindere de cearceaf...
Întotdeauna îmi voi aminti cu plăcere patul gol şi răcoarea dimineţii, mirosul nopţii care s-a stins înainte să-i spunem la revedere.
Le-am lăsat acolo.
Poate aprilie ne hrăneşte cu prea mult soare şi prea mulţi copaci înfloriţi. Nu prea mi-a plăcut niciodată.

Altfel, bănuiesc că suntem la fel. Cu poveri mai mari sau mai mici după caz. Dar suntem la fel. Şi mai departe rămân promisiunile, dorul şi victoriile încă nescrise. :) Pe curând.