Looking back

În mijlocul verii mi-am amintit de aroma iernii. Întotdeauna mă întorc la nopţile ninse peste oraşul din vest, cu iz de fericire frântă. E felul meu a-mi recupera  identitatea.  Întotdeauna am ales rutele cunoscute. Şi  oricât de otrăvitoare sunt ele, mă ţin la distanţă de neant. Iar ăsta e neantul în  care am plonjat pe jumătate silită.
Am şters tot din mine dar totul e aici.
Vreau să trăiesc.

12:00

Pe cei pe care i-am iubit într-un fel sau altul şi m-au părăsit, nu-mi rămâne decât să-i urăsc.
E singurul mod în care mai pot să privesc în direcţia lor amintindu-mi trecutul şi contemplând prezentul. Indiferent dacă am o zi bună sau proastă.
Să ierţi...e doar o înfrângere în plus.
Poate le va face bine unora dacă vor reuşi să se împace cu ideea că cineva şi-a bătut joc de sentimentele lor. Căci în ceea ce mă priveşte asta nu se va întâmpla.
Clipele în care ai împărţit acelaşi pat sau acelaşi pahar în vreo noapte, aceeaşi bluză ori aceleaşi vitamine, în momentul când ţi-ai expus urâtul dinaintea cuiva şi ţi-a prins în păr florile sale, s-a construit o promisiune. Aceea că poţi să dărâmi cărămidă cu cărămidă zidul de apărare.
Şi-acum nu mai cred în prietenii între oamenii care nu poartă aceeaşi povară aşa cum nu mai cred în alte iubiri decât cele ale cărnii.
Aleg să rescriu notele unui cântec ce mi-a lipsit, sperând cu nostalgie să mai redeschidă o dată calea-mi spre mulţumire.

Într-un fel ştiu că nu mai e mult.
Într-o zi, nu departe de acum,
Te va purta pe drumurile-acele.
Cu ghiarele-i înfipte adânc în braţul tău.
Ştiu asta pentru că pentru fiecare încercare ce mi-ai frânt-o, îmi izvorăsc din rărunchii existenţei zeci de şerpi ce-ţi vor străpungă pielea.

Under the sky

They say heaven is on the way, but all I can feel is hell`s heat piercing my skin.
And the horizon is full with hopes and despair.
Just a stranger is this town, while rain is pouring on the alley...