Pe cei pe care i-am iubit într-un fel sau altul şi m-au părăsit, nu-mi rămâne decât să-i urăsc.
E singurul mod în care mai pot să privesc în direcţia lor amintindu-mi trecutul şi contemplând prezentul. Indiferent dacă am o zi bună sau proastă.
Să ierţi...e doar o înfrângere în plus.
Poate le va face bine unora dacă vor reuşi să se împace cu ideea că cineva şi-a bătut joc de sentimentele lor. Căci în ceea ce mă priveşte asta nu se va întâmpla.
Clipele în care ai împărţit acelaşi pat sau acelaşi pahar în vreo noapte, aceeaşi bluză ori aceleaşi vitamine, în momentul când ţi-ai expus urâtul dinaintea cuiva şi ţi-a prins în păr florile sale, s-a construit o promisiune. Aceea că poţi să dărâmi cărămidă cu cărămidă zidul de apărare.
Şi-acum nu mai cred în prietenii între oamenii care nu poartă aceeaşi povară aşa cum nu mai cred în alte iubiri decât cele ale cărnii.
Aleg să rescriu notele unui cântec ce mi-a lipsit, sperând cu nostalgie să mai redeschidă o dată calea-mi spre mulţumire.
Într-un fel ştiu că nu mai e mult.
Într-o zi, nu departe de acum,
Te va purta pe drumurile-acele.
Cu ghiarele-i înfipte adânc în braţul tău.
Ştiu asta pentru că pentru fiecare încercare ce mi-ai frânt-o, îmi izvorăsc din rărunchii existenţei zeci de şerpi ce-ţi vor străpungă pielea.
Poate ar fi mai simplu sa-i ignori, sa nu te mai gandesti in veci la ei. Ca si cand n-ar fi existat niciodata in viata ta, ca dovada ca raul lor nu te (mai) poate atinge.
RăspundețiȘtergerePoate in timp se mai estompeaza din senzatia asta, dar cert e ca niciodata n-am sa mai privesc in acelasi fel oamenii aceia. Deocamdata lucrurile sunt destul de proaspete :P.
Ștergeree bine ca te-au iubit, ca ai fost iubita. sunt altii ca n-au parte nici macar de o mangaiere... asa ca esti norocoasa. de exemplu eu, care am fost plinuta pana la 25 de ani si nu s-a uitat nimeni la mine. dar hei, a murit mama si am slabit de suparare si m-am facut "buna" si s-a uitat un baiat la "caracterul" meu si probabil o crezut ca sunt femeie fatala cu ditamai experienta. si eu nici macar nu stiam sa sarut. si a plecat. si din toata viata asta nici macar un te iubesc nu am primit. nici macar "hei, ce faci iubire", sau "ce frumoasa esti" nici macar o mangaiere. spun asta, stiind ca ma injosesc, dar probabil altii vor citi si vor aprecia ce au. si acum ironia sortii, arat atat de traznet cum zice cineva, ca nimeni nu are curajul sa ma scoata la o cafea. se multumesc cu pss psss si ce buna esti si pa. trist, nu?
RăspundețiȘtergereIn primul rand, iubirea de care vorbeam nu este neaparat aceea dintre un barbat si o femeie. Anul asta s-a facut partajarea in randul celor care iti sunt cu adevarat langa tine la nevoie. Am descoperit cu tristete ca oameni la care am tinut neconditionat, s-au aratat ostili.
ȘtergereApoi referitor la ce imi spui tu, nici nu stiu cum sa-ti raspund. Imi pare rau sa aud ca a trebuit sa treci prin momentele acelea. Am citit pe blogul tau cand l-am redescoperit.
Cred ca se va gasi cineva care sa priveasca dincolo de aparente :). Nu face din asta un motiv.
Am trecut printr-o despartire, cu multe schimbari intr-un timp foarte scurt. Nici nu le pot expune aici. Chestia e ca mi-am dorit sa fiu libera si mi s-a oferit fortat :))) , iar acum ca sunt :) ramane sa vad cum va arata viata mea. Si pentru mine e dificil sa gasesc apropierea de care am nevoie dar nu las nevoile astea sa ma domine. Lucrurile vin cand vin.
ba nu vin... suntem lasati la voia intamplarii..
RăspundețiȘtergereignora tot, intoarce-te la radacini, ceea ce esti te poate proteja de ceea ce vad altii in tine
Ștergere