În mijlocul verii mi-am amintit de aroma iernii. Întotdeauna mă întorc la nopţile ninse peste oraşul din vest, cu iz de fericire frântă. E felul meu a-mi recupera identitatea. Întotdeauna am ales rutele cunoscute. Şi oricât de otrăvitoare sunt ele, mă ţin la distanţă de neant. Iar ăsta e neantul în care am plonjat pe jumătate silită.
Am şters tot din mine dar totul e aici.
Vreau să trăiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu