Verde sur

Seară de septembrie pe care nu reuşesc s-o aştern pe portativ. Nici ploaia n-are puterea să răzbată în vreo rimă cunoscută. Cu gândul că n-aş vrea să părăsesc încăperea, cu sufletul pregătit de nesomn, acceptând că sunt un om prins dincolo de cuvinte. Într-o lume în care mi-am prăpădit podurile aruncate cândva cu îndrăzneală peste puhoaiele spumegânde. Şi totuşi adulmec furtuna, mă fac cu noaptea una.