almost true

Aş fi rămas în dimineaţa aceea pentru totdeauna,deşi n-a existat niciodată.
Vântul foşnea uşor printre coroanele copacilor aducând cu sine mirosul verii. Era ca şi cum mai fusesem acolo cândva. Când încă de departe,într-o amiază călduroasă,îmi povesteai la umbra unui pin cum se transformă-n fericire-un veşnic chin...
Corpul mi-era stăbătut de un tremur stânjenitor.Mi-era teamă de toate.De clipele ce aşteptau să vină,de cum locul ăla nu ne-ar mai fi primit,de cum paharele s-ar fi golit spre a nu se mai umple niciodată,iar tu vei fi devenit ca multe alte dăţi,doar o nălucă.Şi e adevărat,am devenit împreună scurta ideea a unei iubiri.Primăvară plăcută...