joi, 30 decembrie 2010

Secret pasta!


Aveţi nevoie de următoarele : suc de roşii, măsline, caşcaval,usturoi,suncă presată (sau altă carne la alegere),ciuperci,busuioc,sare,zahăr,ulei de masline ori de floarea soarelui şi pastele of course :)).Auxiliare: tigăi,oale,farfurii,tacâmuri şi timp.


Metoda miraculoasă :

1.SOSUL

Se căleşte carnea cu usturoiul în puţin ulei,se adaugă sare şi busuioc pt.aromă.Eventual se poate acoperi cu un capac vasul în care gătiţi şi se lasă la foc mic pt.2-3 minute.
Se adaugă sucul de rosii ,ciupercile şi măslinele tăiate.Zahărul se adaugă dacă sosul de roşii vi se pare prea acrişor.Se fierb cu totul cam 20-25 de minute.

2.PASTELE

Se fierb pastele :)))). Apa să fie clocotită ,apoi adăugaţi pastele şi de-aici ştiţi şi voi.

Se servesc cu caşcaval ras.De altfel îl puteti adăuga în sos dacă doriţi.Nu uitaţi de vin,că altfel n-are farmec!

Poftă bună!Şi hai să lăsăm prostiile :))).

Azi,o zi ca oricare alta va fi încununată cu un concert Persona :D, dacă mă gândesc bine ultimele nopţi au fost o petrecere continuă într-un fel sau altul :)).Bun ideea e că voiam să vă urez o zi frumoasă mâine,indiferent de locaţia ori persoanele cu care v-o petreceţi şi s-auzim de bine în 2011.O să vă ţin companie până duminică,luni îmi iau zborul spre casă,marţi împlinesc 24 de ...ierni şi voi fi împreună cu părinţii,nu i-am mai văzut de prin august.Pentru urări,cadouri sau înjurături puteţi folosi adresa de mail,pagina de facebook ori pe cea de blog :D.
Anul ăsta a fost important pentru mine,am învăţat destule,mă bucur că am cunoscut oameni noi,că vă aberez pe-aici şi că în ciuda greutăţilor pe care le-am întâlnit încă rânjesc cu putere .
Îmi vor lipsi în noaptea dintre ani : Denis şi Edith.
Îmi vor lipsi de-acum înainte : probabil tu...dar scap şi de problema asta.

Enjoy the songs! Distracţie plăcută!







Da,da ştiu,am înnebunit cu Crossfade :P



marți, 28 decembrie 2010

Crossfade- everything's wrong

Knowing me, knowing you...this is the best I can do

Uite,era chiar aşa.O arteră slab circulată sub orele nopţii,ninsă şi entuziastă.Mergea încordată cu grija să nu cadă să-şi asigure vreo lovitură căci după cum îmi amintesc,nu trece iarnă fără s-o păţească.Are încă dexteritatea unui nou născut în mişcări.Îşi tot scoate mânuşile roşii din buzunar,apoi le bagă la loc parcă încercând să le ghicească rostul.Se bucură că poate vedea de jur împrejur,nu ninge convins,pesemne cerul a aţipit puţin.De obicei îşi zăreşte decât vârfurile ghetelor de-i prea darnic.

E cam zglobie de fel,mai ales când vorbeşte.Mie îmi pare tristă,dincolo de toată zăpăceala de care dă dovadă şi am impresia că îi e frică de ceva,ceva din ea.N-am ajuns să mă conving despre ce este vorba,dar timp avem.Recunosc că e amuzantă dacă ăsta e cuvântul potrivit pentru a o descrie,însă nu ştiu dacă am cele mai bune intenţii când o spun.Uneori n-o bag în seamă,mă oboseşte s-o ascult,dar are darul de a mă face să-mi întorc capul când e în încăpere.Îi întâlnesc ochii şi nu pot decât să tac.Mă gândesc că n-o cunoşti mai deloc,abia îi înţeleg eu sufletul şi cu toate astea ţi s-ar fi dat ţie...Ce pierdere amice.

O linişte mascată le întovărăşeşte paşii cu îngăduinţă.Merg în aceleaşi locuri,aproape cu aceeaşi oameni,doar nopţile se schimbă.Te-a dus pe-acolo de multe ori,probabil fără voia ta.O să-mi încerc norocul,s-o păstrez o perioadă pentru mine,arată ca şi cum ar avea nevoie de cineva,deşi cu ea nu poţi ştii niciodată.Careva a alunecat,se opresc şi tachinându-se repornesc .Tot zâmbeşte.Nu poate altfel,a fost un abandon aşteptat...astă dată ultimul.Dar a ales dinainte să ştii,dinainte s-o faci tu.În asta rezidă toată împăcarea,ştie de ceva vreme că e aşa cum trebuia să fie.Libere vor fi gândurile sale în curând,libere de tine.

miercuri, 22 decembrie 2010

Ce s-a reportat pentru la anuuuul?

Lista cu probleme desigur :)),datorii morale ,poate la unii şi financiare... dar se mai adaugă peste toate relele şi cele la care sperăm să iasă bune. Ori eu aşa fac. Nu mi-au cântat zorii după cum am vrut toate aceste 300 şi ceva de zile,dacă stau să mă gândesc chiar mi-au râs în nas de multe ori,însă am un soi de siguranţă că o sa-mi găsesc foarte curând şinele potrivite pentru rotiţele mele ...lipsă :)) răbdare...răbdare,prindem super-puteri ;)

Dincolo de astea, chiar îmi doresc să fiu ceva mai responsabilă,aş zice mai degrabă capabilă,posibil să nu fiu o aşa cauză pierdută precum se întâmplă să cred când mă întunec câteodată.Vreau să mă pot baza pe mine,deja parcă am crescut şi eu oleacă.Sigur că nu pot fi fără greşeală :D dar cum să vă explic,o să fiu cool în felul meu :))) ,mă puteţi blama pentru mândria de care par a da dovadă ,dar mulţi dintre cei dragi mă preferă aşa decât ca pe-un butoi cu pulbere gata să facă POC , şi să se risipească în zeci de bucăţele.Şi mulţumirea de sine, fie ea chiar şi stupidă (de exemplu),face bine...cred,sper...ok se poate să facă...ideea e că îţi face ziua ceva mai uşoară!
Anul ăsta de vine va aduce o disponibilitate mare, pentru muncă,pentru distracţie,pentru schimbări,împlinit de dorinţe şi găsit de răspunsuri.Credeţi-mă n-are nici o legătură starea mea cu faptul că "vin sărbătorile",iar asta dragi prieteni "e minunat",ca să citez un amic.

Profit de ziua asta ca să vă urez încă de pe-acum gânduri bune, căci voi vă faceţi tot ce aveţi sau nu...Sper că găsim timp pentru fotografii şi impresii cât de curând .Eu încă nu m-am decis cu privire la restul,dar săptămna asta mă prinde tot în Timişoara şi înclin să cred că am să-mi petrec ziua de naştere acasă.Mă îndrept spre un sfert de veac ;) !!!

Bun, şi la încheiere două lucruri vă mai spun (deja sună a clişeu),unul e că,să hrăneşti vaca (pauză) cu roze nu-ţi aduce mai multă apreciere, aşa că nu vă împotmoliţi ,posibil să nu merite:))),lăsaţi mânia de-o parte.
Ăsta mi-a fost răvaşul norocos pe care l-am deschis de dimineaţă,m-am prăpădit de râs,deşi pe undeva cred că e foarte răutăcioasă faza şi cam nedemnă de mine,nu prea-mi place că apoi poate mi se face... ,totuşi să las scuzele la o parte, era prea funny să nu v-o împărtăşesc şi vouă.

Iar al doilea lucru,se referă la o invitaţie la concert Cargo deseară,se vor cânta colinde,hehe.Intrarea e gratis,pubul la deschidere,nu strică să faceţi o încercare.Cine bate Timişoara la picior zilele astea,nopţile astea,ar fi păcat să rateze.Şi-au exprimat interesul Raluca şi Horaţiu,Edith,şi încă mai sper c-o pot scoate pe Denis din casă :D.

O zi bună vă doresc !

The Window



You know there’s a window
Place where you used to appear
I spend my nights watching
Wishing that you were here

And all the hours
All those days
I spend my time waiting
For a look at your face

And I
I know that I’m hopeless
I know that I’m lost
But since the day you disappeared
Well there’s a line that I crossed

And all the hours
Were never a waste
I’d spend my life waiting
For a look at your face
I could never replace

Everything I’ve ever dreamed of
And prayed for
Is waiting for me in your eyes
In your eyes

So give me an answer
Let me make my mistake
Give me a moment
Let me fall on my face yeah

Cause I have been drifting
Now I am found
It was you in the window
Now it’s you on the ground
I’m coming down

luni, 20 decembrie 2010

Cuvinte pe portativ




Creat de Ada Pavel, inspirat de Natasha Bedingfield : ))
Piesa o ştiam de multă vreme,aşa că am ales-o pentru că-mi plăcea cel mai mult dintre toate celelalte din lista ei,astfel că am încercat să concep ceva, odată acceptată leapşa.
Să-i dăm drumul!

"Ne purtăm ultima conversaţie fără ştirea mea.Îşi lăsă mâna s-alunece spre pachetul de ţigări şi-l apucă strângându-l atât de tare încât l-am văzut dispărând în pumnul său într-o secundă.Apoi îşi aţinti ochii asupra mea.Străluceau în negrul lor ca două scântei în abisul nopţii...Simţi cum mi se strânge inima.De ce de fiecare dată strică totul lăsându-mă să zac pe propriile rămăşiţe?
Mânie,dulcea mânie mă stăpâni cu uşurinţă,se împrăştie în fiecare globulă iar eu îi cedai fără luptă.Mi-a arătat că am orgoliu şi mi-l răneşte în mod constant.
- Să-mi spui am zis!Acum!
- N-am ce să-ţi spun,grăi răspicat.Tu nici nu mă cunoşti continuai cu tărie,n-asculţi de nimic în afara răutăţii ăleia native.Surprins probabil din pricina aversiunii mele păru că rămase pe gânduri.
- M-am convins,şi dădu să se ridice dar se încurcă în firele ce-i conectau laptopul la reţeaua electrică.
- Să nu îndrăzneşti şă crezi ce-ţi convine,îi urmai gestul.
- Mi-e clar ,replică afişând un calm fals.Ştiu îndată că-şi culegea roadele.
- Ţi-e încă neclar totul ,te înşeli din nou pentru că asta cauţi,asta vrei,iar eu nu mai sunt decât o ţintă uzată asupra căreia crezi că s-a făcut lumină.Aşa că dacă e cineva căruia îi e clar,aceea sunt eu.Suntem veşnic legaţi într-o agonie indusă.Poţi să faci cum pofteşti.
Am părăsit localul tot dând replică după replică unui amic imaginar care nu-mi poate răspunde din păcate şi nici nu poartă vina ocarei mele.Frigul îşi infipse ghearele adânc în carnea înroşită în timp ce-mi încordai trupul tremurând până la gura de metrou.Povestea asta se sfârşeşte mereu cu mine suferind,râd frenetic,te ador şi nu te pot înlătura din gândurile mele."


Ca de obicei, leapşa se duce la cine-o mai vrea.Luaţi o piesa din ultimele 10 postate pe blogul meu şi simţiţi-vă liberi să scrieţi ce vă trece prin minte.

duminică, 19 decembrie 2010

Mărţişoare de zăpadă

Am revenit cu forţe noi ,întregită şi fizic şi moral mă simt gata să reiau de unde am lăsat,căci mica pauză obligatorie mi-a aruncat o umbră asupra zilelor ce-aveau să vină încercându-mă să vadă cât rezist acum stresului.SÂC! Nu mă las!
Mulţumesc din nou lui Worsakeend,Denis şi Edith cu care mi-am mâncat ultima săptămână.O să-mi lipsiţi băh!Asta cerea o reuniune,aşa că am ieşit aseară,cu inculpatele de mai sus : )),mai multe nu vreau să-mi amintesc pentru că nu ştiu ce mi-a făcut tratamentul ăsta,mă tot pricopsesc cu "fani" care mai de care.Nu că n-aş avea eu o înclinaţie bolnavă şi-aşa
(fără supărare), dar parcă prea mult pentru o singură ieşire,şi cum în ultimele luni au fost foarte rare,m-a cam surprins. Sincer e cam obositor,plus că acum am alte prorităţi.În fine,tot râd cu gândul la unul dintre cei care şi-au arătat "afecţiunea" : )) vă povestesc eu odată,cât despre ăia agresivi...noroc că se găsesc mereu tipe care să te scoată din încurcătură :D .
Acestea fiind spuse,să aveţi o duminică bună,mergeţi la plimbare, e superb la -10 grade celsius ,baftă cu ziua de mâine şi vă las două piese pentru că să aleg una ar fi fost prea crunt .Dacă mă repet îmi cer scuze, uit foarte uşor,deh vârsta .
Bye!



joi, 16 decembrie 2010

Joi



Azi am stat toată ziua în pat citind o întreagă carte.M-am simţit de parcă aş fi văzut un film bun în 4-5 ore.Din când în când dorindu-mi să mă eliberez de durerea fizică,de vâjâitul urechilor şi tusea ce-mi ameninţa pieptul cu-o rupere violentă.Dacă n-aş fi fost nevoită să fac şi ieri drum până la facultate poate aş fi fost mai întreagă,dar să-mi închei socotelile cu şcoala e o dorinţă mult prea aprigă.Afară e un ger teribil din câte-am auzit şi numai gândul ăsta îmi fură zâmbetul bolnav de pe buze, căci mâine iar va trebui să ies din nou.Mă simt ca pe vremuri, când aveam mai puţin de 14 ani şi zăceam cu zilele ,aşteptând să treacă toate,să pot sta în picioare fără să mă rog de ameţeală să-mi cedeze calea.
Uneori îmi vin prin minte tot felul.Mic delir sub efectul medicamentelor şi-al oboselii pe care febra mi-a împletit-o în oase.Mai devreme îmi iveam nasul printre fulgii mari de zăpadă ce-mi acopereau privirea în căderea lor bogată,mai visez puţin la peisajul alb pe care-l invitam în suflet prin toţi porii.De data asta l-am tras rau în piept : )) ori el pe mine...
Sună telefonul.Mama se interesează din nou de starea mea.La nici 5 minute o urmează tata.Aceleaşi recomandări,îi iubesc că mă scutesc de mustrări,căci în fapt nici n-ar avea de ce să mi le-aplice .Aveam pregătit tot arsenalul şi l-am folosit cu conştiinciozitate,fular,haine groase,băuturi calde,încălţăminte adecvată...că deh doar nu mai sunt copil,ori sunt unul mai mare...şi tot nu m-a scăpat.O să fie bine...vreau să fie cât mai curând.
Mai mult...nu ştiu.Nu ştiu dacă mă vei scoate din nou la lumină,mă tot arunci în sertar,dar nu mă mai supără ca alte dăţi,sunt de prea mult timp pe pace ca să mă întoc la vechiul comportament.Azi pe etajeră, mâine la loc în debara...aşa-i străine?
Şi zâmbesc ,te anunţ,asta mi-e cugetarea către tine.Sper că eşti bine.

miercuri, 15 decembrie 2010

Mi-a fost dat

Pune capăt!

Gândeşte-te la lucrurile pe care le ai : un pat cald,nu eşti nevoit să înduri frigul şi să dormi afară, o porţie de mâncare, bani, pachetul de ţigări din care tragi cu sete,fardurile pe care ţi le cumperi o dată pe lună,hainele cu care îţi acoperi goliciunea,prietenii care te întovărăşesc la bere,salutul unui străin.Poate nu ai încă jobul pe care ţi-l doreşti,venitul la care visezi,maşina care te-a obsedat pe când nici n-aveai vârsta la care să conduci,casa unde ai vrea să-ţi duci restul vieţii. Dar ai atâtea lucruri pe care alţii nici nu şi le mai pot aduna într-un vis...Depinde doar de tine.
Când ai să fi capabil să înţelegi ce spun nu-ţi va fi cu nimic mai uşor, vei simţi teamă, acum începe bătălia. Ai exact ceea ce îţi doreşti acum! De-asta nici nu pot să mă plâng că duminică m-au expediat asa uşor,nu-i vina nimănui.Şi nu pot simţi furie faţă de nimeni,nu ştiu decât că eu m-am adus unde sunt.

Pun pariu că la fel ca şi mine, îţi faci zilnic o listă cu lucrurile pe care le urăşti în viaţa ta,te plângi constant de ele . Primeşti în schimb şi mai multe ,căci asta trimiţi lumii ce te înconjoară.Te-ai obişnuit să nu-ţi meargă altfel decât rau.
Şi tot aşa te poţi trezi în fiecare dimineaţă zâmbind degeaba, cu cel mai pur sentiment de recunoştinţă pentru ceea ce ai.


"Hai să îţi spun eu de ce pierzi mereu acest meci şi te duci să dormi - în cazul în care nu eşti deja depresiv - cu speranţa că mâine o să-ţi reuşească. Fiindcă nu asculţi! Nu de mine, ci de tine. Fiindcă te încăpăţânezi să crezi că sentimentul pe care îl ai şi care se cheamă conştiinţă,care urlă în tine când faci o greşeală,e... greşit. Crezi că te înşeală, crezi că e în necunoştinţă de cauză şi în zadar el încearcă să te oprească de la ceva frumos, bun, constructiv. Învaţă! Ai tot ce trebuie în tine. Învaţă! Ascultă-te cu atenţie de fiecare dată când iei o hotărâre. Învaţă! Că resursele le ai deja, că trebuie doar să le găseşti şi să le pui în practică.
E cel mai uşor lucru pe care îl poţi face, şi anume să nu te asculţi.Greşeşti!"



Postarea asta vine pentru toată lumea,mie mi-a fost de ajutor când prea puţin speram că există cineva pe lumea asta care să-mi spună scurt şi plin de curaj,că văd negru în faţă doar pentru că eu îmi "colorez" viaţa aşa.Cel mai greu lucru e să convingi un pesimist de realitatea şanselor sale,iar eu voi fi fost unul dintre ăia care scârbit a privit peste umăr şi s-a enervat,crezând că-şi pierde timpul. Am ascultat cu lene şi reticenţă,prostii ale unor necunoscuţi, eu care aveam aşa multă nevoie de dovezi palpabile. Şi totuşi a mers.
Nu voi avea totul de mâine, deja trec de prima sincopă,dar învăţ să ascult de mine.Şi între timp încerc să mă bucur de iarnă,cu toate bune şi mai puţin bune,făcând bulgări de zăpadă din ce s-a adunat pe balcon şi aruncând în geamurile vecinilor de vis-a-vis .

:p

So...why are you doing this to yourself?

This was inspired by Denis,Alin & Răzvan.

marți, 14 decembrie 2010

So...so you think you can tell




We`re just two lost souls swimming in a fish bowl year after year...

Spre Luni

Fiindcă m-am dus la somn devreme, răpusă de evenimentele ce mi-au încununat ziua cu neputinţă, visul a fost rău şi perfid.M-a alungat din miezul liniştii lăsându-mă să zac pe malul râului acela sărac din apropierea satului unde mi-am petrecut copilăria,înconjurată de mulţi alţii de teapa mea. Acolo întinsă pe iarba verde, stând în lumina puternică a soarelui m-am gasit ba în trupul de acum , ba în cel încă nepângărit, al copilei cu suviţe aurii răsărind de după urechile pătrunse strâmb de acele vreunei vecine.Nu cred să fi văzut nicicând vreo altă lumină mai roditoare şi mai dulce ca aceea.Cumva ştiam ce va sa vină,căci parcă tot în vis mi s-au mai arătat şi parcă tot mă cheamă.Plecai în goană către râu.Apa limpede îmi atinse picioarele pentru prima dată după ani de zile şi-mi răsfirai degetele să simt nisipul cum pătrunde printre ele.Pitricele mici şi colţuroase mă vitregiră cu mângâierea lor pe măsură ce rămăsei la fel de entuziasmată. Un peşte se încăpăţână să mă lovească peste glezne.Un peşte mare,aşa cum nu-mi fusese dar să vad în albia aia mică.L-am descoperit mai târziu în buzunar zbătându-se când primul fior mă ciupi,semn că mi-a dat de urmă. Zeci de şerpi împânziră plaja crudă acoperită de vegetaţie camuflându-se aproape perfect.Mă simţiră. Îmi păru că sunt singură ,că strig tututor dar nimeni nu mă aude.Că-i numai vis şi totuşi nu-i.Căzui pe sol şi-i văzui aproape,unul se încolăci dup-o pulpă.Mă ridicai îngrozită şi scârbită,lăsai în urmă restul găsindu-mi cale spre drumul bătătorit şi prin de praf.Curând pătura se înfăşură mai bine peste mine şi-o voce mută mă întrebă somnoroasă "Ţi-e frig?". "Nu", replicai deşi ştiam că îmi e."Gata,a trecut" se pierdu ea odată ce ne presără din nou Moş Ene magie pe la gene.Mâna vru să mă dezmierde dar se lăsă păgubaşă lângă pernă şi apucă şerveţelul cu care-mi ştersei nasul.Continuai să mă încurajez până ce mă cuprinse din nou somnul,vorbindu-mi şi răspunzându-mi cuvinte de nedesluşit.Temperatura creşte...visele se împotmolesc ca uitate.Noapte bună.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Virus copăcel



Prin nu ştiu ce întâmplare,că de obicei găsesc sursa de unde mă molipsesc, m-am pomenit cu o frumoasă stare de repaus obligatoriu printre batiste şi doua straturi de pături,savurat lămâi fierte şi alte minunăţii pe-atât de-amare că nici mierea nu le mai face bune.Mi-e lene sau mai bine zis nu sunt în stare azi să duc la bun sfârşit toate sarcinile zilei,refuz să mă plictisesc dar nu pot fi nici foarte activă,uff chiar nu-i nimeni pe care te poţi baza în zilele astea. Cel puţin el are un şoricel...Sad, sad...

Weekend plăcut vă doresc, faceţi ceva frumos în locul meu!

vineri, 10 decembrie 2010

You won`t feel a thing



Cum stăteam pironită în faşa braţelor tale imaginare privind prin geamul mare decorat în fel şi chip ,un întreg film colorat se derulă,venind pesemne în sprijinul minţii mele mult prea secătuită în cele câteva ore cu care debutase seara. M-am pierdut de restul ,precum se întâmplă ori de câteori visez tează,copleşită de simptomele răcelii ce mi s-a prins în piept,uşor mâhnită pe pumnul de pastile cu care încercasem în ajun s-o dovedesc. Şi tot stând aşa fără cea mai mică plăcere că afară ninge pentru prima dată în oraşul ăsta,fără să realizez că mi-e pielea udă şi hainele la fel, ori că voi fi venit acum câteva minute din stradă,îmi dau seama că-mi lipseşte cu desăvârşire ceva. Sunetul vocii mele s-a pierdut de după clădiri şi nu mai răzbate până pe unde-o făcea odată.Şi e linişte ori ceva similar,iar centrul e pustiu,eu sunt pustie...

marți, 7 decembrie 2010

Next!

Gâze




Nu mai e timp,nu mai e timp, face ceasul temându-se să nu-mi fi cântat ultima oară.
Şi dintr-odată s-a făcut dimineaţă iar orele-au zburat ca şi furate,lăsând ceaţa să învăluie geamurile născând fantasme ce fugărau zorii.Pe tavan nimic...şi mi-e greu să mă dau jos din pat când capul încă mă mai trage langă pernă şi ochii stau să pice pradă somnului din nou.Îmi joacă prin minte gânduri de-un alb pur ,întins pe câmpuri nude.În câteva clipe vor disparea făcând loc celor obişnuite...alte străzi sub felinare,munţii ce răsar la cotitură,oaşul,trenul,cafeaua şi desigur tu, peste tot tu.... Când mă vor trezi din nou din vis c-am făcut nu ştiu ce prostie ,o sa-ţi mulţumesc tot ţie :P
Ce goană...şi eu vreau doar să stăm puţin cu noi,dar nu-i timp...azi.

:D