joi, 30 decembrie 2010

Secret pasta!


Aveţi nevoie de următoarele : suc de roşii, măsline, caşcaval,usturoi,suncă presată (sau altă carne la alegere),ciuperci,busuioc,sare,zahăr,ulei de masline ori de floarea soarelui şi pastele of course :)).Auxiliare: tigăi,oale,farfurii,tacâmuri şi timp.


Metoda miraculoasă :

1.SOSUL

Se căleşte carnea cu usturoiul în puţin ulei,se adaugă sare şi busuioc pt.aromă.Eventual se poate acoperi cu un capac vasul în care gătiţi şi se lasă la foc mic pt.2-3 minute.
Se adaugă sucul de rosii ,ciupercile şi măslinele tăiate.Zahărul se adaugă dacă sosul de roşii vi se pare prea acrişor.Se fierb cu totul cam 20-25 de minute.

2.PASTELE

Se fierb pastele :)))). Apa să fie clocotită ,apoi adăugaţi pastele şi de-aici ştiţi şi voi.

Se servesc cu caşcaval ras.De altfel îl puteti adăuga în sos dacă doriţi.Nu uitaţi de vin,că altfel n-are farmec!

Poftă bună!Şi hai să lăsăm prostiile :))).

Azi,o zi ca oricare alta va fi încununată cu un concert Persona :D, dacă mă gândesc bine ultimele nopţi au fost o petrecere continuă într-un fel sau altul :)).Bun ideea e că voiam să vă urez o zi frumoasă mâine,indiferent de locaţia ori persoanele cu care v-o petreceţi şi s-auzim de bine în 2011.O să vă ţin companie până duminică,luni îmi iau zborul spre casă,marţi împlinesc 24 de ...ierni şi voi fi împreună cu părinţii,nu i-am mai văzut de prin august.Pentru urări,cadouri sau înjurături puteţi folosi adresa de mail,pagina de facebook ori pe cea de blog :D.
Anul ăsta a fost important pentru mine,am învăţat destule,mă bucur că am cunoscut oameni noi,că vă aberez pe-aici şi că în ciuda greutăţilor pe care le-am întâlnit încă rânjesc cu putere .
Îmi vor lipsi în noaptea dintre ani : Denis şi Edith.
Îmi vor lipsi de-acum înainte : probabil tu...dar scap şi de problema asta.

Enjoy the songs! Distracţie plăcută!







Da,da ştiu,am înnebunit cu Crossfade :P



marți, 28 decembrie 2010

Crossfade- everything's wrong

Knowing me, knowing you...this is the best I can do

Uite,era chiar aşa.O arteră slab circulată sub orele nopţii,ninsă şi entuziastă.Mergea încordată cu grija să nu cadă să-şi asigure vreo lovitură căci după cum îmi amintesc,nu trece iarnă fără s-o păţească.Are încă dexteritatea unui nou născut în mişcări.Îşi tot scoate mânuşile roşii din buzunar,apoi le bagă la loc parcă încercând să le ghicească rostul.Se bucură că poate vedea de jur împrejur,nu ninge convins,pesemne cerul a aţipit puţin.De obicei îşi zăreşte decât vârfurile ghetelor de-i prea darnic.

E cam zglobie de fel,mai ales când vorbeşte.Mie îmi pare tristă,dincolo de toată zăpăceala de care dă dovadă şi am impresia că îi e frică de ceva,ceva din ea.N-am ajuns să mă conving despre ce este vorba,dar timp avem.Recunosc că e amuzantă dacă ăsta e cuvântul potrivit pentru a o descrie,însă nu ştiu dacă am cele mai bune intenţii când o spun.Uneori n-o bag în seamă,mă oboseşte s-o ascult,dar are darul de a mă face să-mi întorc capul când e în încăpere.Îi întâlnesc ochii şi nu pot decât să tac.Mă gândesc că n-o cunoşti mai deloc,abia îi înţeleg eu sufletul şi cu toate astea ţi s-ar fi dat ţie...Ce pierdere amice.

O linişte mascată le întovărăşeşte paşii cu îngăduinţă.Merg în aceleaşi locuri,aproape cu aceeaşi oameni,doar nopţile se schimbă.Te-a dus pe-acolo de multe ori,probabil fără voia ta.O să-mi încerc norocul,s-o păstrez o perioadă pentru mine,arată ca şi cum ar avea nevoie de cineva,deşi cu ea nu poţi ştii niciodată.Careva a alunecat,se opresc şi tachinându-se repornesc .Tot zâmbeşte.Nu poate altfel,a fost un abandon aşteptat...astă dată ultimul.Dar a ales dinainte să ştii,dinainte s-o faci tu.În asta rezidă toată împăcarea,ştie de ceva vreme că e aşa cum trebuia să fie.Libere vor fi gândurile sale în curând,libere de tine.

miercuri, 22 decembrie 2010

Ce s-a reportat pentru la anuuuul?

Lista cu probleme desigur :)),datorii morale ,poate la unii şi financiare... dar se mai adaugă peste toate relele şi cele la care sperăm să iasă bune. Ori eu aşa fac. Nu mi-au cântat zorii după cum am vrut toate aceste 300 şi ceva de zile,dacă stau să mă gândesc chiar mi-au râs în nas de multe ori,însă am un soi de siguranţă că o sa-mi găsesc foarte curând şinele potrivite pentru rotiţele mele ...lipsă :)) răbdare...răbdare,prindem super-puteri ;)

Dincolo de astea, chiar îmi doresc să fiu ceva mai responsabilă,aş zice mai degrabă capabilă,posibil să nu fiu o aşa cauză pierdută precum se întâmplă să cred când mă întunec câteodată.Vreau să mă pot baza pe mine,deja parcă am crescut şi eu oleacă.Sigur că nu pot fi fără greşeală :D dar cum să vă explic,o să fiu cool în felul meu :))) ,mă puteţi blama pentru mândria de care par a da dovadă ,dar mulţi dintre cei dragi mă preferă aşa decât ca pe-un butoi cu pulbere gata să facă POC , şi să se risipească în zeci de bucăţele.Şi mulţumirea de sine, fie ea chiar şi stupidă (de exemplu),face bine...cred,sper...ok se poate să facă...ideea e că îţi face ziua ceva mai uşoară!
Anul ăsta de vine va aduce o disponibilitate mare, pentru muncă,pentru distracţie,pentru schimbări,împlinit de dorinţe şi găsit de răspunsuri.Credeţi-mă n-are nici o legătură starea mea cu faptul că "vin sărbătorile",iar asta dragi prieteni "e minunat",ca să citez un amic.

Profit de ziua asta ca să vă urez încă de pe-acum gânduri bune, căci voi vă faceţi tot ce aveţi sau nu...Sper că găsim timp pentru fotografii şi impresii cât de curând .Eu încă nu m-am decis cu privire la restul,dar săptămna asta mă prinde tot în Timişoara şi înclin să cred că am să-mi petrec ziua de naştere acasă.Mă îndrept spre un sfert de veac ;) !!!

Bun, şi la încheiere două lucruri vă mai spun (deja sună a clişeu),unul e că,să hrăneşti vaca (pauză) cu roze nu-ţi aduce mai multă apreciere, aşa că nu vă împotmoliţi ,posibil să nu merite:))),lăsaţi mânia de-o parte.
Ăsta mi-a fost răvaşul norocos pe care l-am deschis de dimineaţă,m-am prăpădit de râs,deşi pe undeva cred că e foarte răutăcioasă faza şi cam nedemnă de mine,nu prea-mi place că apoi poate mi se face... ,totuşi să las scuzele la o parte, era prea funny să nu v-o împărtăşesc şi vouă.

Iar al doilea lucru,se referă la o invitaţie la concert Cargo deseară,se vor cânta colinde,hehe.Intrarea e gratis,pubul la deschidere,nu strică să faceţi o încercare.Cine bate Timişoara la picior zilele astea,nopţile astea,ar fi păcat să rateze.Şi-au exprimat interesul Raluca şi Horaţiu,Edith,şi încă mai sper c-o pot scoate pe Denis din casă :D.

O zi bună vă doresc !

The Window



You know there’s a window
Place where you used to appear
I spend my nights watching
Wishing that you were here

And all the hours
All those days
I spend my time waiting
For a look at your face

And I
I know that I’m hopeless
I know that I’m lost
But since the day you disappeared
Well there’s a line that I crossed

And all the hours
Were never a waste
I’d spend my life waiting
For a look at your face
I could never replace

Everything I’ve ever dreamed of
And prayed for
Is waiting for me in your eyes
In your eyes

So give me an answer
Let me make my mistake
Give me a moment
Let me fall on my face yeah

Cause I have been drifting
Now I am found
It was you in the window
Now it’s you on the ground
I’m coming down

luni, 20 decembrie 2010

Cuvinte pe portativ




Creat de Ada Pavel, inspirat de Natasha Bedingfield : ))
Piesa o ştiam de multă vreme,aşa că am ales-o pentru că-mi plăcea cel mai mult dintre toate celelalte din lista ei,astfel că am încercat să concep ceva, odată acceptată leapşa.
Să-i dăm drumul!

"Ne purtăm ultima conversaţie fără ştirea mea.Îşi lăsă mâna s-alunece spre pachetul de ţigări şi-l apucă strângându-l atât de tare încât l-am văzut dispărând în pumnul său într-o secundă.Apoi îşi aţinti ochii asupra mea.Străluceau în negrul lor ca două scântei în abisul nopţii...Simţi cum mi se strânge inima.De ce de fiecare dată strică totul lăsându-mă să zac pe propriile rămăşiţe?
Mânie,dulcea mânie mă stăpâni cu uşurinţă,se împrăştie în fiecare globulă iar eu îi cedai fără luptă.Mi-a arătat că am orgoliu şi mi-l răneşte în mod constant.
- Să-mi spui am zis!Acum!
- N-am ce să-ţi spun,grăi răspicat.Tu nici nu mă cunoşti continuai cu tărie,n-asculţi de nimic în afara răutăţii ăleia native.Surprins probabil din pricina aversiunii mele păru că rămase pe gânduri.
- M-am convins,şi dădu să se ridice dar se încurcă în firele ce-i conectau laptopul la reţeaua electrică.
- Să nu îndrăzneşti şă crezi ce-ţi convine,îi urmai gestul.
- Mi-e clar ,replică afişând un calm fals.Ştiu îndată că-şi culegea roadele.
- Ţi-e încă neclar totul ,te înşeli din nou pentru că asta cauţi,asta vrei,iar eu nu mai sunt decât o ţintă uzată asupra căreia crezi că s-a făcut lumină.Aşa că dacă e cineva căruia îi e clar,aceea sunt eu.Suntem veşnic legaţi într-o agonie indusă.Poţi să faci cum pofteşti.
Am părăsit localul tot dând replică după replică unui amic imaginar care nu-mi poate răspunde din păcate şi nici nu poartă vina ocarei mele.Frigul îşi infipse ghearele adânc în carnea înroşită în timp ce-mi încordai trupul tremurând până la gura de metrou.Povestea asta se sfârşeşte mereu cu mine suferind,râd frenetic,te ador şi nu te pot înlătura din gândurile mele."


Ca de obicei, leapşa se duce la cine-o mai vrea.Luaţi o piesa din ultimele 10 postate pe blogul meu şi simţiţi-vă liberi să scrieţi ce vă trece prin minte.

duminică, 19 decembrie 2010

Mărţişoare de zăpadă

Am revenit cu forţe noi ,întregită şi fizic şi moral mă simt gata să reiau de unde am lăsat,căci mica pauză obligatorie mi-a aruncat o umbră asupra zilelor ce-aveau să vină încercându-mă să vadă cât rezist acum stresului.SÂC! Nu mă las!
Mulţumesc din nou lui Worsakeend,Denis şi Edith cu care mi-am mâncat ultima săptămână.O să-mi lipsiţi băh!Asta cerea o reuniune,aşa că am ieşit aseară,cu inculpatele de mai sus : )),mai multe nu vreau să-mi amintesc pentru că nu ştiu ce mi-a făcut tratamentul ăsta,mă tot pricopsesc cu "fani" care mai de care.Nu că n-aş avea eu o înclinaţie bolnavă şi-aşa
(fără supărare), dar parcă prea mult pentru o singură ieşire,şi cum în ultimele luni au fost foarte rare,m-a cam surprins. Sincer e cam obositor,plus că acum am alte prorităţi.În fine,tot râd cu gândul la unul dintre cei care şi-au arătat "afecţiunea" : )) vă povestesc eu odată,cât despre ăia agresivi...noroc că se găsesc mereu tipe care să te scoată din încurcătură :D .
Acestea fiind spuse,să aveţi o duminică bună,mergeţi la plimbare, e superb la -10 grade celsius ,baftă cu ziua de mâine şi vă las două piese pentru că să aleg una ar fi fost prea crunt .Dacă mă repet îmi cer scuze, uit foarte uşor,deh vârsta .
Bye!



joi, 16 decembrie 2010

Joi



Azi am stat toată ziua în pat citind o întreagă carte.M-am simţit de parcă aş fi văzut un film bun în 4-5 ore.Din când în când dorindu-mi să mă eliberez de durerea fizică,de vâjâitul urechilor şi tusea ce-mi ameninţa pieptul cu-o rupere violentă.Dacă n-aş fi fost nevoită să fac şi ieri drum până la facultate poate aş fi fost mai întreagă,dar să-mi închei socotelile cu şcoala e o dorinţă mult prea aprigă.Afară e un ger teribil din câte-am auzit şi numai gândul ăsta îmi fură zâmbetul bolnav de pe buze, căci mâine iar va trebui să ies din nou.Mă simt ca pe vremuri, când aveam mai puţin de 14 ani şi zăceam cu zilele ,aşteptând să treacă toate,să pot sta în picioare fără să mă rog de ameţeală să-mi cedeze calea.
Uneori îmi vin prin minte tot felul.Mic delir sub efectul medicamentelor şi-al oboselii pe care febra mi-a împletit-o în oase.Mai devreme îmi iveam nasul printre fulgii mari de zăpadă ce-mi acopereau privirea în căderea lor bogată,mai visez puţin la peisajul alb pe care-l invitam în suflet prin toţi porii.De data asta l-am tras rau în piept : )) ori el pe mine...
Sună telefonul.Mama se interesează din nou de starea mea.La nici 5 minute o urmează tata.Aceleaşi recomandări,îi iubesc că mă scutesc de mustrări,căci în fapt nici n-ar avea de ce să mi le-aplice .Aveam pregătit tot arsenalul şi l-am folosit cu conştiinciozitate,fular,haine groase,băuturi calde,încălţăminte adecvată...că deh doar nu mai sunt copil,ori sunt unul mai mare...şi tot nu m-a scăpat.O să fie bine...vreau să fie cât mai curând.
Mai mult...nu ştiu.Nu ştiu dacă mă vei scoate din nou la lumină,mă tot arunci în sertar,dar nu mă mai supără ca alte dăţi,sunt de prea mult timp pe pace ca să mă întoc la vechiul comportament.Azi pe etajeră, mâine la loc în debara...aşa-i străine?
Şi zâmbesc ,te anunţ,asta mi-e cugetarea către tine.Sper că eşti bine.

miercuri, 15 decembrie 2010

Mi-a fost dat

Pune capăt!

Gândeşte-te la lucrurile pe care le ai : un pat cald,nu eşti nevoit să înduri frigul şi să dormi afară, o porţie de mâncare, bani, pachetul de ţigări din care tragi cu sete,fardurile pe care ţi le cumperi o dată pe lună,hainele cu care îţi acoperi goliciunea,prietenii care te întovărăşesc la bere,salutul unui străin.Poate nu ai încă jobul pe care ţi-l doreşti,venitul la care visezi,maşina care te-a obsedat pe când nici n-aveai vârsta la care să conduci,casa unde ai vrea să-ţi duci restul vieţii. Dar ai atâtea lucruri pe care alţii nici nu şi le mai pot aduna într-un vis...Depinde doar de tine.
Când ai să fi capabil să înţelegi ce spun nu-ţi va fi cu nimic mai uşor, vei simţi teamă, acum începe bătălia. Ai exact ceea ce îţi doreşti acum! De-asta nici nu pot să mă plâng că duminică m-au expediat asa uşor,nu-i vina nimănui.Şi nu pot simţi furie faţă de nimeni,nu ştiu decât că eu m-am adus unde sunt.

Pun pariu că la fel ca şi mine, îţi faci zilnic o listă cu lucrurile pe care le urăşti în viaţa ta,te plângi constant de ele . Primeşti în schimb şi mai multe ,căci asta trimiţi lumii ce te înconjoară.Te-ai obişnuit să nu-ţi meargă altfel decât rau.
Şi tot aşa te poţi trezi în fiecare dimineaţă zâmbind degeaba, cu cel mai pur sentiment de recunoştinţă pentru ceea ce ai.


"Hai să îţi spun eu de ce pierzi mereu acest meci şi te duci să dormi - în cazul în care nu eşti deja depresiv - cu speranţa că mâine o să-ţi reuşească. Fiindcă nu asculţi! Nu de mine, ci de tine. Fiindcă te încăpăţânezi să crezi că sentimentul pe care îl ai şi care se cheamă conştiinţă,care urlă în tine când faci o greşeală,e... greşit. Crezi că te înşeală, crezi că e în necunoştinţă de cauză şi în zadar el încearcă să te oprească de la ceva frumos, bun, constructiv. Învaţă! Ai tot ce trebuie în tine. Învaţă! Ascultă-te cu atenţie de fiecare dată când iei o hotărâre. Învaţă! Că resursele le ai deja, că trebuie doar să le găseşti şi să le pui în practică.
E cel mai uşor lucru pe care îl poţi face, şi anume să nu te asculţi.Greşeşti!"



Postarea asta vine pentru toată lumea,mie mi-a fost de ajutor când prea puţin speram că există cineva pe lumea asta care să-mi spună scurt şi plin de curaj,că văd negru în faţă doar pentru că eu îmi "colorez" viaţa aşa.Cel mai greu lucru e să convingi un pesimist de realitatea şanselor sale,iar eu voi fi fost unul dintre ăia care scârbit a privit peste umăr şi s-a enervat,crezând că-şi pierde timpul. Am ascultat cu lene şi reticenţă,prostii ale unor necunoscuţi, eu care aveam aşa multă nevoie de dovezi palpabile. Şi totuşi a mers.
Nu voi avea totul de mâine, deja trec de prima sincopă,dar învăţ să ascult de mine.Şi între timp încerc să mă bucur de iarnă,cu toate bune şi mai puţin bune,făcând bulgări de zăpadă din ce s-a adunat pe balcon şi aruncând în geamurile vecinilor de vis-a-vis .

:p

So...why are you doing this to yourself?

This was inspired by Denis,Alin & Răzvan.

marți, 14 decembrie 2010

So...so you think you can tell




We`re just two lost souls swimming in a fish bowl year after year...

Spre Luni

Fiindcă m-am dus la somn devreme, răpusă de evenimentele ce mi-au încununat ziua cu neputinţă, visul a fost rău şi perfid.M-a alungat din miezul liniştii lăsându-mă să zac pe malul râului acela sărac din apropierea satului unde mi-am petrecut copilăria,înconjurată de mulţi alţii de teapa mea. Acolo întinsă pe iarba verde, stând în lumina puternică a soarelui m-am gasit ba în trupul de acum , ba în cel încă nepângărit, al copilei cu suviţe aurii răsărind de după urechile pătrunse strâmb de acele vreunei vecine.Nu cred să fi văzut nicicând vreo altă lumină mai roditoare şi mai dulce ca aceea.Cumva ştiam ce va sa vină,căci parcă tot în vis mi s-au mai arătat şi parcă tot mă cheamă.Plecai în goană către râu.Apa limpede îmi atinse picioarele pentru prima dată după ani de zile şi-mi răsfirai degetele să simt nisipul cum pătrunde printre ele.Pitricele mici şi colţuroase mă vitregiră cu mângâierea lor pe măsură ce rămăsei la fel de entuziasmată. Un peşte se încăpăţână să mă lovească peste glezne.Un peşte mare,aşa cum nu-mi fusese dar să vad în albia aia mică.L-am descoperit mai târziu în buzunar zbătându-se când primul fior mă ciupi,semn că mi-a dat de urmă. Zeci de şerpi împânziră plaja crudă acoperită de vegetaţie camuflându-se aproape perfect.Mă simţiră. Îmi păru că sunt singură ,că strig tututor dar nimeni nu mă aude.Că-i numai vis şi totuşi nu-i.Căzui pe sol şi-i văzui aproape,unul se încolăci dup-o pulpă.Mă ridicai îngrozită şi scârbită,lăsai în urmă restul găsindu-mi cale spre drumul bătătorit şi prin de praf.Curând pătura se înfăşură mai bine peste mine şi-o voce mută mă întrebă somnoroasă "Ţi-e frig?". "Nu", replicai deşi ştiam că îmi e."Gata,a trecut" se pierdu ea odată ce ne presără din nou Moş Ene magie pe la gene.Mâna vru să mă dezmierde dar se lăsă păgubaşă lângă pernă şi apucă şerveţelul cu care-mi ştersei nasul.Continuai să mă încurajez până ce mă cuprinse din nou somnul,vorbindu-mi şi răspunzându-mi cuvinte de nedesluşit.Temperatura creşte...visele se împotmolesc ca uitate.Noapte bună.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Virus copăcel



Prin nu ştiu ce întâmplare,că de obicei găsesc sursa de unde mă molipsesc, m-am pomenit cu o frumoasă stare de repaus obligatoriu printre batiste şi doua straturi de pături,savurat lămâi fierte şi alte minunăţii pe-atât de-amare că nici mierea nu le mai face bune.Mi-e lene sau mai bine zis nu sunt în stare azi să duc la bun sfârşit toate sarcinile zilei,refuz să mă plictisesc dar nu pot fi nici foarte activă,uff chiar nu-i nimeni pe care te poţi baza în zilele astea. Cel puţin el are un şoricel...Sad, sad...

Weekend plăcut vă doresc, faceţi ceva frumos în locul meu!

vineri, 10 decembrie 2010

You won`t feel a thing



Cum stăteam pironită în faşa braţelor tale imaginare privind prin geamul mare decorat în fel şi chip ,un întreg film colorat se derulă,venind pesemne în sprijinul minţii mele mult prea secătuită în cele câteva ore cu care debutase seara. M-am pierdut de restul ,precum se întâmplă ori de câteori visez tează,copleşită de simptomele răcelii ce mi s-a prins în piept,uşor mâhnită pe pumnul de pastile cu care încercasem în ajun s-o dovedesc. Şi tot stând aşa fără cea mai mică plăcere că afară ninge pentru prima dată în oraşul ăsta,fără să realizez că mi-e pielea udă şi hainele la fel, ori că voi fi venit acum câteva minute din stradă,îmi dau seama că-mi lipseşte cu desăvârşire ceva. Sunetul vocii mele s-a pierdut de după clădiri şi nu mai răzbate până pe unde-o făcea odată.Şi e linişte ori ceva similar,iar centrul e pustiu,eu sunt pustie...

marți, 7 decembrie 2010

Next!

Gâze




Nu mai e timp,nu mai e timp, face ceasul temându-se să nu-mi fi cântat ultima oară.
Şi dintr-odată s-a făcut dimineaţă iar orele-au zburat ca şi furate,lăsând ceaţa să învăluie geamurile născând fantasme ce fugărau zorii.Pe tavan nimic...şi mi-e greu să mă dau jos din pat când capul încă mă mai trage langă pernă şi ochii stau să pice pradă somnului din nou.Îmi joacă prin minte gânduri de-un alb pur ,întins pe câmpuri nude.În câteva clipe vor disparea făcând loc celor obişnuite...alte străzi sub felinare,munţii ce răsar la cotitură,oaşul,trenul,cafeaua şi desigur tu, peste tot tu.... Când mă vor trezi din nou din vis c-am făcut nu ştiu ce prostie ,o sa-ţi mulţumesc tot ţie :P
Ce goană...şi eu vreau doar să stăm puţin cu noi,dar nu-i timp...azi.

:D

duminică, 28 noiembrie 2010

blog în aer, ne vedem într-o zi!

Pintre nervi şi planuri de ucis, am ajuns la un compromis.
Câştigi una ...pierzi alta,e simplu de concluzionat şi greu de digerat.
Mai,mai să distrug câteva luni din mine în ultimele ore,când era cât pe-aci să-mi şterg blogul .Nu că ar deranja pe careva una ca asta ,în ultima vreme chiar nu mai exist... nu-i vina nimănui, doar că nu mai am nimic de zis.S-a terminat cu scrisul şi nici timp nu mai e pentru micul meu deliciu ca să sperăm că s-ar mai naşte pe undeva câte-o idioţenie : )).Parcă înot împotriva curentului.
Aş vrea să-mi spuneţi ce înseamnă pentru voi consistenţa literară,cum percepeţi voi chestia asta care salvează textul?

vineri, 26 noiembrie 2010

Shut up! Sit down!




Nu mai ştiu despre ce voiam să vă vorbesc pentru că mi s-a furat din timpul şi-aşa mult prea scurt şi mi-a rămas din nou decât frustrarea.
Nu am când să scriu ...pur şi simplu nu se întâmplă! Mereu intervine altceva iar fix în ziua când speri că se va putea şi simti o oarecare inspiraţie timidă, se găseşte vreunul să-ţi strice momentul...grozav.
Ahh cât de justificată îmi pare acum toata răsplata ce va să vină...
Şi-n loc să vă spun ceva plăcut simt că aberez în mod abuziv de caracterele astea.
Da...şi mâine merg la lucru....alohaaa!
S-aveţi un weekend plăcut!


By the way...azi nu-i tocmai o zi obişnuită :P

joi, 25 noiembrie 2010

Demo...repeat



azi te-am văzut stând acolo, deşi ştiu că nu eşti tu...
şi nu ştiu ce-am făcut cu privirea mea ....s-a năpustit asupra altcuiva
mâine e azi şi mâine e altă zi,iar eu îţi scriu ca-n prima zi...

luni, 22 noiembrie 2010

Nimic

Atât timp petrecut în lumina ta neagră...sufletul meu pare aproape orbit.Şi strâns m-au ţinut braţele tale reci împrăştiind mângâieri dureroase asupra conştiinţei mele.Laitmotiv al orelor,niciodata din nou...şi tăcere pentru toate care vin.
Azi (iata ,atât de des l-am folosit încât ai zice că e cuvantul meu preferat ),ei bine azi nu-i bine.Să fie oboseala stupidă cu care mă înarmez peste noapte, ori tremurul interior ,ori pastilele pe care nu le mai iau de câteva zile,sau o iau razna la loc?Zic la loc, pentru că ..vezi tu,firea mea e predispusă la dezastre mici şi suculente :)). Mică luptă.Nu mai pot face nimic,astă e gândul care ameninţă ,prevestind dominaţie.Şi-aş scrie zău aş face-o, aş scrie despre tot ce simt acum, dar mă întreabă Eva, la ce bun?

joi, 18 noiembrie 2010

Calea

Şi strigă c-a urât tăcerea răcnind din toti rărunchii împrăştiind uitare, pentru ce-a fost odată o crudă alinare...Strazi pustii păşesc în urma-i ,urmele-s de vin,născând aripi false pentru al său veşnic chin...Iar mâine vine iară sperând ca va fi ultima oară.

So good night...

duminică, 14 noiembrie 2010

cookies



Mă gândeam la un lucru banal despre care aş fi putut să vă povestesc deoarece stau foarte slab la capitolul idei în ultima perioadă şi n-aş vrea să vă mai spun cum din nou aproape că mi-am încărcat pe jumătate bateriile şi urăsc că ziua de mâine se cheamă luni.Ce greu se citeşte o propoziţie fără virgule puse pe ici pe colo,nu?Aşa că stau cuminte cu mintea aproape goală şi trupul îmbrăcat în straie ponosite visând că frigiderul va răci mai repede berea aia de-am pus-o acum câteva minute bune.
Ehh,nu ştiu nici de ce vă las piesa asta, dacă o ascult cu adevărat nu-mi place mai nimic, excepţie făcând faptul că ai putea-o folosi într-o noapte când ţi-ai pierdut simţul răspunderii şi vrei să te duci pe copcă odată cu restul oamenilor din încăpere :)). Dar trebuie să fii destul de "lucrat" şi-atunci.
Scuzaţi-mi toanele sa revenim la mica cugetare ce mi-a răsărit printre prăjituri şi bomboane : unlike men chocolate remains faithful to our thighs.
Deci...?
Vorbim mai târziu.

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Will




Hey you creature who came from the night
Why do I feel the need to lose myself deep in your eyes?
Is it the same reason for your face tells of a cry?
Or is it simply our longing arms just willing to entwine?
Tell me what divides our lips from the so yearned unending kiss
What is this misery joining your rainy sky with mine?
Can you hear me screaming?
Can you hear me screaming from inside?

Sound Odyssey



Hoist the sails of the night
Sail your ships towards the horizon of the sound
Where are your rhymes you suavely sang in the morning?
And the morning will come, again
And I land ashore in your city's mourning grey
Screaming out its wreckage, screaming out loud
So I close my eyes in sorrow and back away
I had experienced the wonders of your light
And I'm witness to your passage through these times
And there's no regret at all, it's all just fine
It's a blend of green and rain
The painting risen in front of us
While the vessel still keeps on sailing forward...
... to the ultimate star
Where your inner essence, we're told resides
Across the seven seas, this odyssey is my plight


trei ore lipsa din tine...trei inca trei inlocuite de nimic...si-o mare de agonie pentru trupul istovit de oboseala si pentru noi din nou nimic

miercuri, 10 noiembrie 2010

Încă zece

Oboseală,somn... somn lipsă...nu credeam să zic vreodată una ca asta dar tot ce vreau e să ma odihnesc aşa cum trebuie.La şcoală sunt deja în urmă cu toate, azi şi ieri am petrecut timpul încercând să-l împart în aşa fel încât să-mi ajungă pentru toate. Şi de nicăieri mi-a picat ca vreau să plec acasa cum am şi eu în sfârşit un weekend liber, ocazie cu care mi-am luat vinerea în cap,că deh...ar fi mult prea din scurt să plec de sâmbătă. Momentan mi-a cam pierit tot cheful, numai la gândul celor peste 8 ore pe care trebuie să le parcurg cu trenul...mă rog,fie...şi-aşa de sărbători nu ajung pentru că lucrez :)), grozav.
So...după ce am scris banalitatea asta am să merg diret în pat unde voi vegeta pana pe la şase şi ceva, vă doresc de pe acum zile frumoase!

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Que Hora Es?



Ţineam de mult sa postez clipurile astea doua : ))) probabil ca unii dintre voi le ştiţi eu mă amuz încă tare de tot

Lost In Timeless Horizons



În spatele ferestrei ale cărei perdele flutură în bătaia unei adieri uşoare,stau mângâiată de ultimele raze ale lui noiembrie...Camera albă goală neschimbată de luni întregi îmi împovărează sufletul cu vise scurte secerate la maturitate precum spicele de grâu pe câmpiile roditoare uitate dincolo de oraşe.Îmi aud gândurile scurgându-se pe marginea abruptului pe care nu-l pot coborâ şi mă mişc frenetic...sunt bolnavă,o ştiu. În rarele momente când rămîn conştientă,când nu-mi rod unghiile ori nu-mi vine să-mi tai şuviţele castanii,îmi deplâng eternita tristeţe...Urmează vizita fratelui meu dacă nu cumva mă înşeală din nou memoria asta fărâmată.Aici m-au părăsit cu toţii,lăsându-mă laolaltă cu nebunii de teapa mea.Mi-au mai rămas doar nişte creioane tocite şi un morman de hârtii răspândite prin încăpere pe care pesemne mă răzbun când nu-s lucidă.Ieri m-am trezit mestacând una şi-am găsit sa mă strecor între singura etajeră şi pat.Mi-a fost frică de mine...mi-e frică de tot,am plâns puţin,mai mult nu pot.Simt că mi se sfârşesc zilele,ideea morţii mă înspăimântă uneori pe când alte dăţi îmi sună ca o uşurare .Dar nu vreau să părăsesc lumea aşa,nu aici.Mi-au promis că mă lasă să plec...mi-au promis...

vineri, 5 noiembrie 2010

Azi



m-am trezit pe la 11 si ceva holbandu-ma cu un ochi pe jumatate deschis pe sub jaluzeaua prafuita incercand sa ghicesc daca era sau nu trecut de ora unu`. si mare mi-a fost bucuria sa vad ca timpul era putin de partea mea
acum va las,si-o seara buna sa aveti,noi mergem sa profitam de noapte

P.S. : asta-mi canta mie zilnic la job

marți, 2 noiembrie 2010

Pere,mere,etc.




Azi e o zi proastă.
M-am trezit cu o senzaţie de oboseală ce se acutizează pe măsură ce orele trec şi cu sentimentul unei singuratăţi de neînduplecat, o răceală care mă împresoară de la un capăt al altuia al sufletului.Nici n-am început bine să scriu şi o durere de cap şi-a facut apariţia galant.Mă irită aproape tot ce se întâmplă în jurul meu şi cu greu mă abţin să nu fac tâmpenii.Posed o frumoasă stare de nervozitate.
Mâţa de mai sus nu-mi aparţine,înca... :))).Ieri am descoperit-o la avatarul unui prieten care mi-a propus să o adopt :)), nu ştiu dacă am timp şi pentru un animal,abia am grijă de mine. O pun aici să vă bucuraţi de imaginea de animal împăiat pe care o are.M-au căpiat ieri că e o pisică ţăcănită =)),nah...atunci posibil să ne înţelegem bine.
Revin!

luni, 1 noiembrie 2010

Luni

Şi aflându-mă în faţa paginii goale mă întreb de unde să încep...poate că din urmă cu vreo câţiva ani...Nu v-am vorbit niciodată deschis despre viaţa mea personală şi nici nu intenţionam s-o fac din dorinţa de a nu divulga secrete care nu-mi aparţin doar mie,însă de curând mi-a fost dat să văd că eu ar fi trebuit să nu mă pierd aşa cum am facut-o. Împlinesc 24 de ani şi simt că acum încep.Nu mă înţelegeţi greşit, la mine abia acum apele s-au limpezit,am înşeles ce trebuie făcut ca să-mi fie mai uşor.Sunt aproape la capătul unei relaţii începute prin toamna lui 2007,singura de altfel.Pare-se că pot lăsa tot ce e acum spre a porni către lucrurile pe care mi le doresc,fie ele chiar şi stupid de irealizabile.Dar n-am să vreau să gândesc aşa.Îi mulţumesc din nou lui Denis,căci întâmplarea a făcut să ne întâlnim şi să purtăm o discuţie în urma căreia m-am simţit de parcă mi-ar fi spălat cineva creierul,ori doar a fost hazardul şi a coincis cu vremea mult aşteptată ,cea în care de obicei se cere să te trezeşti din amorţeala.Merci draga mea!
Nu va fi uşor...ştiu asta.
Cum sunt eu ? Nepotrivit de nepotrivită...
Ce vreau ? Lumea să meargă după planul meu.
Acum n-am decât s-aştept lucrurile să se orânduiască.Mă mir şi eu cum de-mi pică în mână unele piese ale puzzle-ului .Ieri a intrat în cafeneaua unde lucrez un client fidel care-i profesor universitar la una dintre facultăţile de aici din Timişoara şi timpul meu s-a făcut şi mai puţin decât era mai înainte.Cred că unii dinte voi ştiţi că îmi doresc să predau în învăţământul universitar cândva,aşa că numai bine ce m-am informat un pic mai mult şi m-am ales cu o propunere,mai corect spus,primul demers în direcţia asta va fi un curs de formare,care se cere spre a completa restul abilităţilor mele :))). Mă rog calea e lungă...de-aici mai am nevoie de păreri si păreri,se pare că e în toate o politică împărţită,o să-mi bat capul mai târziu cu astea,abia ce isprăvesc cu masterul în vară.
Altfel mi-e dor de acasă,de prieteni,de părinţi .Vreau să ajung un weekend la munte,să mă simt cât de liberă pot în inchisoarea care se numeşte viată!
Iar în privinţa ta...oare mergem pe premisa "Good things come to those who wait?"

vineri, 29 octombrie 2010

Done!




Uite sursa : http://www.umfm.com/events/presents/

Tocmai am dat send...
Am o durere crunta de cap si nu-mi doresc nimic mai mult decat sa dorm,maine job! Grozav weekend, sa petreceti si pentru mine cum doriti voi,chiar daca e sarbatoare de import!
Zbye!

luni, 25 octombrie 2010

Still alive!



Azi voiam sa trimit manuscrisele pentru IDC dar cum inca nu sunt gata cu totul am lasat-o pe maine. Am avut cateva zile incarcate, pe cea de ieri nici nu mi-o prea amintesc,nu de-alta dar am fost intr-o continua stare de letargie,sau ceva similar...nu m-am simtit niciodata mai istovita. N-am dormit mai deloc in ultima vreme si-am zacut practic printre perne visand la odihna.Asa o sa fie de-acum inainte...deh.
In rest cred ca lucrurile merg bine,cu toate ca-mi neglijez blogul si nu-mi place deloc.Revin eu.O saptamana frumoasa,a mea va fi! :D
Bucurati-va de piesa!

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Pentru noi...toti



:)nu pot sa dorm si maine ma trezesc de dimineata sa merg la job
e 02:16 cand fac completarea acestei postari si ma gandesc serios daca nu cumva as putea sa las tot si sa iau primul tren care "zboara" in 10 ore spre bucuresti :)) hmmm 3-4 ore de somn,ce-ar mai conta?
ahh, cat as face-o, credeti-ma ca sunt in stare de orice pt.cei la care tin,si-o sa regret cel mai mult ziua asta căci n-o pot inlocui cu nimic...

joi, 21 octombrie 2010

Not me...

Simteam nevoia sa scriu acum...asa ca la ce rost sa mai aman?
Sambata face nunta una dinte persoanele foarte dragi mie,cineva pe care am cunoscut in urma cu 3 ani,cu care am impartit momente bune si careia nu-i pot onora invitatia asa cum se cuvine.Uff,da...cel mai urat e sa regreti lucrurile pe care n-ai apucat sa le faci. Mi-e dor de toti ai mei de-acasa :), o sa fac eu ceva in cinstea voastra, in special a ta Mary .
Have fun! O sa fie frumos si fara mine,doar nu-s vreun star sau ceva :P .

miercuri, 20 octombrie 2010

take me home

sleep tight...

Numai eu,numai mie imi mai pot spune adevarul ,cu sufletul strans de-atatea incercari cu care m-am legat atata vreme.Si fata in fata cu mine, acum cand ma stiu,pare putin greu sa-mi socotesc de una singura punctele.E amuzant cum s-a ajuns aici si n-as putea sa ma bucur mai mult căci abia acum simt ca pot sa incep,cu pasi marunti ce-i drept.
Si inca mai cer timp din timpul meu,din ce mi-a mai ramas.
Si-astept , m-astept pe mine,cu toate emotiile si dorintele la un loc,ascunse de lume,cu parerile de rau pentru cele ce nu le mai pot schimba si amintirile frumoase ce vor sa vina...

marți, 19 octombrie 2010

Leapșa 3

1. Cât e ceasul ?

15:57

2. Numele tău este?

Silvia

3.Poreclă:

hehe nu mai am! :D

4. Ai tatuaje?

Da

5. Culoarea ochilor?

Caprui

6. Locul în care te-ai născut?

Pe langa Titu city :))

7. Mâncare favorită?

Paste,salata,ardei umplut,ciorba de pui (reteta greceasca)...etc

8. Ai fost vreodată în USA?

Nu

9. Ai înfăşurat vreodată pe cineva cu hârtie igienică?

Nu mai stiu :))

10. Ai iubit pe cineva atât de mult încât să-ţi vină să plângi?

Da`cand nu plang eu? :))

11. Ai fost implicat în vreun accident de masină?

Nu

12. Crutoane sau bacon?

Nici

13. Zi favorită din săptămână?

Oricare,atata vreme cat e buna.Inclin totusi sa cred ca Vineri :D

14. Resturant favorit?

N-am

15. Ce sport îţi place să urmăreşti?

Formula 1, odata ...

16. Băutură favorită?

apa,bere,vin,suc de fructe si alte minunatii :))

17. Îngheţată favorită?

rom si stafide :D

18. Walt Disney sau Warner Bros?

Ambele

19. Restaurant Fast Food favorit?

Cred ca Springtime,de obicei nu prea consum fast-food, ma bate mama

20. Ce culoare are dormitorul vostru?

Al meu dormitor de acasa e vopsit in nunate de galben ,pe-aici ...tot cam asa

21. De câte ori ai copiat la vreun examen?

Nu de foarte multe ori,aveam capul mare :))) n-am avut nici o restanta

22. De la cine ai primit leapşa asta?

Am furat-o de pe blogul lui Nice, mie nu-mi da nimeni nimic niciodata :(

23. În care magazin ai fi cheltuit toţi banii de pe card?

Hmm...nu cred ca mi-as cheltui niciodata toti banii intr-un singur loc. Varietate e cuvantul la ordinea zilei :D. Probabil ca as cheltui pe haine,cosmetice,carti sau alte produse.Totusi,cel mai des imi las banii in supermarket :))

24. Ce faci de obicei când te plictiseşti?

Cand ma plictisesc inseamna ca fac ceva ce n-am chef ...nu?

25. La ce oră mergi la culcare?

Cand altii dorm de mult...

26. Cine o să raspundă prima/primul la leapşa asta?

Poate Worsakeend,poate Buty...

27. Ce program Tv nu pierzi niciodată?

Nu exista!

28. Ultima persoană cu care ai luat masa la restaurant?

Nu mai stiu,a trecut ceva vreme

29. Ce asculţi în momentul ăsta?

The Frames-Seven Day Mile

30. Care e culoarea preferată?

Verde (ca negru nu-i culoare)

31. Mare sau lac?

Lac la munte

32. Câte tatuaje ai?

Unul deocamdata

33. Ai rămas vreodată fără benzină la maşină?

Nu conduc masini

34. Ce preferi pisică sau căţel ?

Caine,sa zicem

35. Ce anotimp preferi : Vara sau iarna ?

Hmm ,greu,greu.Cu toate ca-s fan iarna intre astea doua aleg Vara...

36. Eşti solo ?

nu

37. Eşti îndrăgostit/a de cineva?

complicat

38. Cât e ceasul?

16:13

leapsa s-o ia cine vrea, e pe gratis :)))

This time we both lose



nu pot dormi si pentru ca ma gandesc ,postez asta :)
am o stare pe care refuz s-o expun desi banuiesc ca e simplu de ghicit :)
asta e al treilea zambet si by the way I miss you :)
noapte bunaaaaa cui poate !

PS: STIU ca inainte sa ascultati piesa, va veti holba cu totii in intimitatea camerei voastre,la pieptul generos al domnisoarei in rosu.Nu uitati sa simtiti si ritmul :))

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Sâmbătă











Printre valuri de ceaţă ale dimineţilor lui octombrie mi se pare că simt uneori arome de iarnă,iar gândurile mele zboară către anotimpul alb...cumva cu speranţa ori sentimentul că de data aceasta voi trăi tot ce-am ratat din cea trecută,ori am să găsesc deplină împăcare în liniştea neîmplinirii noastre... Eu cred că dintre toate anotimpurile care m-au găsit cu inima încălzită ,iarna trăiesc cel mai intens şi oricât le-ar lipsi altora căldura verilor,frunzele copacilor sau plajle însorite,pentru mine e de-ajuns un câmp aparent mort ,zăcând sub zăpadă,ascunzând viaţă.O stradă îmbrăcată doar în straie necolorate pe care te plimbi seara sub luminile noanelor,un tren pe care-l înjur că nu mă duce mai repede spre tine,apoi muntele cu frumuseţea sa eternă,oraşele mici pitite şi ele printre nămeţi,vinul fiert cu scorţişoară,felul în care mi se dezmorţesc degetele la caldură dup-o zi geroasă...faptul că pot fi numai eu cu mine.
Mai aşteaptă cineva iarna?

S-aveţi un week-end plăcut!

marți, 12 octombrie 2010

Remember me



Enjoy! Really... :D

A doua,închipuită



din nou peste câmpurile şi oraşele căzute pradă anotimpului cu must,tronează aceeaşi senzaţie de apăsare.Trenul aleargă parcă gonit în sălbăticie lasând în urmă amintiri ale unor experienţe anterioare.Mi-e teamă pentru asta câteva secunde.
dimineaţă de toamnă...miros de frunze moarte,raze palide amintesc de soare pe măsura ce fiecare gură de aer expirat produce norişori albicioşi ce se pierd în atmosferă.Pe geamul compartimentului aceeaşi poveste...aburii se joacă pe sticlă lăsând urme efemere. Îmi simt capul greu,ochii chinuiţi de lipsa sonului mă trag mai aproape de gândul unei răzbunări şi ei,dar nu pot dormi

Şi tot înaintăm...

Oare ce-am să spun?Ce voi spune omului din faţa mea?

Îmi odihnesc pleoapele şi gândurile.Am învaţat de la mine cum sa le încatuşez...
Acum taci si aşteaptă!

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Beţie!

Parfum de vodca si de floare
Ne-mbata printre coridoare,
Buze de sticla mici si pale
Rasar de graba prin pridvoare


Prin ochi de foc,cu zei de pica
Te-ndeamna pofta catre-o sticla
Ai sufletul pierdut in fum
Ai mana prinsa-n scrum

=))) ce inseamna sa fi extenuat dupa o prima zi de munca
o da...s-a produs "miracolul"
zilele astea am pus vagoanele pe linie si pornim spre o destinatie noua , se cheama "stiu ce vreau"

luni, 4 octombrie 2010

Nu-mi pasa

Viata e si-asa mult prea stupida ...deci sa ne lamurim , in urmatoarele 6 luni n-am sa-mi iau un job, n-am sa fiu multumita cu cariera mea pentru ca nu voi avea nici una,nu ma va iubi nimeni si cel mai sigur nici eu n-am sa mai iubesc de-acum inainte...Totul va merge mai prost ca niciodata!
Lunea nu e asa o zi rea , decat daca afli ca mai ai cateva luni de trait sau mai stiu eu ce :)),desi nu m-as intrista sa aflu ca atat mi-a fost.
Asa ca de-acum inainte spun tot!
Putin imi pasa,nu esti invitat aici iar daca vrei sa citesti , n-ai decat!Si daca judeci e problema ta.

duminică, 3 octombrie 2010

Running away

aberatii


daca ar fi doar o zi pe placul meu de la inceput pana la sfarsit, te-as lua intr-o dimineata de iarna si-am merge pe strada ta tinandu-ne strans de mana navingand printre nameti...stiu cum arata in noptile de decembrie...doar mi-ai aratat fotografii.
acum la ce folos,ai zice.Doar purtam manusi...
mda,ar fi practic sa ne pastram toate degetele , nu te-as contrazice,dar afla ca eu ma pot lipsi de doua-trei : )) zau...
si-am merge unul langa celalalt lasand in spate urme prin zapada pe sub felinare noi.
vom strabate tot orasul,iar cand am sa simt ca inghet iti voi viola pieptul cu o imbratisare...
apoi au sa vina ceaiul ori cafeaua.Imi voi arunca salul intr-un colt undeva pe masura ce mana mea o va cauta pe a ta...
stam impreuna peste masa veche de-atatea trupuri folosita,nimic n-are sa fie tragic in visul meu, promit!

to the dreams

Acum cateva luni bune am vazut un film...poate il stiti,
"500 days of Summer", care NU e un film de dragoste ,ci unul despre ea...sau despre oamenii care viseaza mail mult,nu stiu.
Seara asta ,dupa ziua de ieri simteam nevoia sa il mai vad o data..si acum asta fac,incercand sa conserv ceea ce nici o minte sanatoasa n-ar dori.
Nu stiu daca ati vazut vreodata cu cineva drag un film la mai mult de 700 km departare.Practic ar fi imposibil dar daca ai rabdare...se cam poate :) si sa ma iertati daca par mandra dar n-are cum sa fie altfel intr-o lume in care majoritatea ar fugi lasand in urma tot...ohh,deja va vorbesc de mai mult .
uneori sunt Tom ,alteori cea pe care o iubea.

Daca vedeti filmul si sunteti indragostiti...mai urmariti-l o data,e posibil ca raspunsurile sa nu vina din prima ca urmare a lipsei de concentare : )) de altfel daca l-ati vazut si mai rau ...v-a fost recomandat ,e neaparat nevoie sa-l vedeti singuri.

replica mea preferata e : I hate this song!
si ma gandesc ca le urasc cam pe toate : )))
Abia 24:30,ce devreme...

vineri, 1 octombrie 2010

Without you here



Sperand c-acoperisul nu se va prabusi paseam nepasatori ca doi copii.Prin praful urmelor vechi,lepadati de lume si de toate, soptind cuvinte cu greu cumpatate.Azi mi-e greu sa plec desi inteleg ca s-a sfarsit iar finalul asta nu-i unul fericit,zacand intre peretii goi atat de-mpovarati ,patati de visele unor suflete candva colorate.
Sa nu uiti.

O seara buna tuturor!

miercuri, 29 septembrie 2010

Sfarsit de septembrie



Sursa : http://wallpaper.wallpedia.org/

Uneori simt nevoia sa plec,departe de restul...fara sa-mi pese,doar sa plec.Singura,nestingherita.
Anul asta n-a fost zi in care sa nu ma las purtata de gandurile ce ma plimbau dintr-un punct intr-altul.
O incapere nestiuta,un alt peisaj intrevazandu-se de partea cealalta a ferestrei.Sosele ce-alunecau serpuit sub ropotul ploii printre trunchiurile copacilor pe care-i desparteau lasandu-i de-o margine si de alta cu strigatele lor disperate,cu fruntile incretite ,fara de brate...Apoi ceata din fiecare dimineata,zambetul meu si ceva similar cu bucuria.
Ohh si cum mai respiram adanc spunandu-mi ca as putea trai asa pentru totdeauna.
Mereu altundeva decat acolo unde sunt si totusi in acelasi loc.Cu siguranta exista si nu-i doar inchipuit ci inca e nedescoperit.
Ma intreb daca vreodata voi reusi,daca va veni clipa aia in care ma voi putea rupe de toate ,momentul in care n-o sa mai simt ca datorez o decizie cuiva,ori ca pur si simplu actiunile mele se vor dovedi cu adevarat descatusate de povara nerespectarii cerintelor altora,atunci cand ma voi multumi pe sine...ei ,pare cale lunga,nu? :)
Ce e libertatea?
Cum o percepi tu?
Ce simt eu nu e egoism, egoismul nu e compatibil cu sufletul meu labil,căci nu ma simt ca un om rau ci doar ca unul coplesit de neputinta,rana deschisa adanca si trista,nascuta din frustrare.
Complicat...si-am spus destul.
Hai sa lasam problemele ,avem de construit visul.
La tine cum incepe?

Ever The Same



Sper doar ca uneori iti mai pierzi putin din timp ca sa ajungi pe-aici...de nu, asta e...nu sper prea tare. O zi buna tuturor ! A mea sigur nu va fi! : ))

duminică, 26 septembrie 2010

Doar carne si oase... Legate cu panglici frumoase



Si-s buze care ard si vise care mor
Sunt brate care dor,golite,smulse din imbratisare
Sunt mii de clipe fara rost,cuvinte nerostite
Pe alei sumbre,de noapte pustiite,
Cu pasi pierzandu-se sub ploaie.
Si dimineata a sosit din nou,o ceasca de cafea,tigara ce s-a misuit
Refrenul care rasuna netocmit.
Au trecut zile in sir
Si vor mai trece ...fara tine

joi, 23 septembrie 2010

In-Flight Safety - Paper Thin




O zi sarmana se naste la poalele diminetii.
Aceste cateva ore pe care le-am petrecut pe plaiul vechi al locului din apropierea ta nu mi-au mai lasat decat o urma vaga a faptului ca ai existat.Nu te-am zarit...as fi vrut.Am stat ore in sir incercand sa privesc sus spre colina plimbandu-ma de colo pana colo.
Si mi-aduc aminte pe cand era crud,de cum a venit iarna pe-aici si primavara mea de-acum cateva luni a fost ce-i azi sezonul ce-ajunge la jumatate pentru natura care zace.Anotimpurile astea...cata dezordine.Tii minte?Nicodata nu veneau in rand dar eu ma bucuram chiar si asa. Nu stiu daca ai sa-ntelegi...nu stiu nici eu daca as vrea sa vrei dar am sa scriu.
Orasul meu a picat prada jocului.L-a inghitit catunul acela in care iti duceai viata de pe o zi pe alta.Ai crescut prin mine...dar m-ai ucis ,căci eu ,eu dau raul celui insetat si campul celui uitat de noroc.Padurea o dau daca-mi promiti ca-mi mai lasi copaci si numai un lăstar de-ai ingropa in solul roditor,eu sarut mana clelui care il sadeste.Si tu il sadisei. Da...
Apoi fructele alea mici s-au parguit si n-au fost niciodata cu adevarat coapte.Nici vorba, erau verzi si totusi voiam atat de mult sa gust, ca doar ma stii, sunt o incapatanata.Au cazut si ele pe cand aparea vara,au putrezit peste noapte si-am inteles.Pentru noi n-a fost mai mult decat toamna.
Acum privesc de la geam,m-am intors acasa. Privesc si parca te vad plecand,spunand incet ”Am sa ma intorc”.Cu ochii mari si zambetul cam trist, cu pasii lenesi si mainile in buzunare iti iei adio de sub soare.
Nu,calea e goala,o napadeste ceata.
Iar eu poate am innebunit.

miercuri, 22 septembrie 2010

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Leapșa 2

Iat-o si pe-asta ...am furat-o de la fete :D



1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?
Inca lucrez la asta :))))

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?
Probabil pe parinti.

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?
Visez cel mai bine dintre toti cei pe care-i cunosc :))) si ar mai fi scrisul,desi e clar ca vine doar intr-o forma incipienta.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?
De unde sa incep?
Nehotararea,zapaceala,raceala sunt numai unele...

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?
Cineva ar zambi daca ar citit intrebarea asta. Nu stiu,nu vreau sa ma gandesc in felul acesta.

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tăi?
Nu exista.Eu am luat numai temerile si nesiguranta mamei si incapatanarea tatei.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?
=))))) simt in fiecare zi (LOL)

8. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?
Plansul plozilor,masina de dat gauri a vecinului , etc.

9. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat?
Nu cred ca s-a intamplat numai o data sa simt emotii puternice.

10. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?
Ceva care sa-mi aminteasca de cineva drag daca nu am mai avea contact niciodata.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?
Nu am episoade de rememorat.De obicei ma simt stanjenita de lucruri marunte si cand e cazul n-am nici o reactie de genul la cele care ar ridica intr-adevar probleme .E unul tare da` nu-l spun :)))).

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?
In fata cuiva pe care-l plac :P .

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?
Pff,nu stiu,cand stricam cate ceva .

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?
Ma tot plang de o multime de lucruri dar cand vine vorba sa aleg ceva concret ce as schimba nu-mi vine nimic in minte.Sa fiu mai impacata decat cred ? : )))

15. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex?
Cu cine vrea sfaturi =))))) glumesc.

16. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?
Nu folosesc niciodata scuze proaste,mereu am dreptate :D .

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?
Eu iert tot.Uneori ma gandesc cu groaza la ce mi-ar putea face cineva astfel incat sa nu pot trece peste.

18. Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?
Setul de bucatarie, masina de cusut si o papusa careia i-am scos ochii =)))). Ce gospodina ma anuntam inca de pe atunci : )))) .

19. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?
Cred ca pe familie in primul rand .

20. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?
Pe cei la care tin,nu conteaza ca i-am cunoscut acum o luna sau acum 3-4 ani.

21. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?
Hmm nu stiu, sa zicem medicina,fotografie,sper ca nu aberez :D .

22. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?
Uff...imi lipseste si atat.

23. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?
De ce nu fac cum mi se spune, "cum e bine" .

24. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?
Toamna.

25. Unde te simţi cel mai în siguranţă?
Acasa.

26. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a facut vreodată?
:D sunt un om bun.

27. Care e persoana care te face sa râzi, să te simţi relaxat?
Eu rad foarte des , ma simt relaxata cu oricine atata vreme cat eu ma simt bine,altfel poate face orice ca tot posaca raman.

28. Pentru ce te rogi cel mai des?
Am renuntat sa ma mai rog,nu cred ca ma asculta nimeni.

29. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?
Familia,unii oameni pe care i-am intalnit .

30. Care a fost primul tău vis împlinit?
Si la asta mai lucrez :)))) .

31. În ce an al vieţii tale ai simţit că te-ai schimbat cel mai mult?
Cred ca pe parcursul facultatii ,nu pot spune ca a fost vreun an anume.

32. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?
Cu siguranta internetul dar asta nu-i din secolul curent :))) desi daca vreau,pot spune ca indirect asta mi-a schimbat viata fara dubii.

33. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut cu o persoană de acelasi sex cu tine?
:)))))) sa zicem ca plecatul intr-o calatorie lunga dis-de dimineata dupa ce ai petrecut toata noaptea si nu stii pe ce lume te afli =)) sunt mai multe...

joi, 16 septembrie 2010

Bla...

De cand are zmeura gust de pepene galben? :|
Mda...probabil de cand placinta cu branza si stafide devine din aia cu mar copt si femeia care ti-o vinde viseaza la viata de apoi sau ce dracu` o mai preocupa... In fine azi am invatat ceva: roz sau portocaliu, tot aia :))). Ca sa nu mai bat campii ,azi mi-am luat inghetata de zmeura si avea gust de pepenas , nah...
Ah, m-am abtinut zilnic pentru ca n-am vrut sa postez nimic pe blog la strarile prin care am trecut. Asa ca am scris, am citit si-am inchis pagina fara sa salvez.It`s for the better...
Si asta pentru ca lucrurile merg prost...si sabloanele astea ma obsedeaza, parca nu mai e nici unul (niciunul n-am sa scriu niciodata pentru ca ma enerveaza numai gandul ...so whatever),care sa se potriveasca. Vezi? Cand n-are omu` ce face se ia de multe detalii...si cand n-are tigari e si mai si :))) ,de sambata de cand nu m-am atins de ele.
pfff rahat, ma enervez mai tare cu fiecare rand pe care-l scriu pentru ca as vrea sa spun ceva si de fapt nu spun NIMIC. Seara buna!


joi, 9 septembrie 2010

Dimineata...



Ploua.Marunt si linistit.
Aerul a ramas tot caldut ca si ieri,vantul nici macar nu adie,numai bun sa-mi pun pasii pe drum spre catedrala mergand cot la cot cu bulevardul pe care-am sa-l pierd in vreo intersectie unde se va odihni cedandu-i calea vreunui seaman mai tanar.
Sunetul ploii astea crude se-ascunde sub claxoanele masinilor,sub rotile lor mari ce imprastie apa pe carosabil,zboara prin vazduh facandu-se una cu restul.
Ies pe balcon si parca tot spectacolul de-afara imi aminteste de ceva, cu siguranta o zi ploioasa nu-ti poate aminti decat de o alta ca ea,dar mie-mi aminteste altceva. Cativa stropi imi ating fruntea pe masura ce ma aplec sprijinindu-ma de balustrada. O gura de cafea,briosa pe jumatate devorata,jetul de apa care-mi spala din nou fata,mirosul de paine prajita cu omleta cand faci micul dejun la ora pranzului si geamul pe care l-ai lasat intredeschis. Curand soarele a aparut risipind norii,urmeaza lupta pentru suprematie,jocul infinit al acestei zile.Pe mine n-are decat sa ma prinda in hora, azi ma simt bucuroasa :)

duminică, 5 septembrie 2010

Septembrie 5






A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.
(Rapsodie de Toamna- G.Toparceanu)

Abia ce-am isparavit cu bucataria, căci daca nu stiati cumva sunt o bucatareasa desavarsita =)) ,noroc ca anii trecuti stateam numai pe langa mama cand gatea si am prins mai toate retetele pe care acum le stapanesc si eu destul de bine. Ceva necunoscut risca sa dispara cu numai un apel, si gata, mi se dezvaluie intreg misterul. De obicei ma apucam de treaba de cu dimineata dar la mine somnul a binevoit sa ramana pana dupa ora 13:00. Nu de-alta dar azi noapte iesind la o scurta plimbare m-am trezit intr-unul din cluburile de prin Unirii unde am ramas paaana la 04:00.
Cred ca e clasica chestia asta. Ori de cate ori ies cu gand de chef sfarsesc prin a ma plictisi teribil si vin acasa dezamagita ca nu m-am simtit nici pe jumatate cat am dorit. Si aseara cum ziceam abia am iesit din casa pe la zece,mai mult in sila chiar gandindu-ma ca nu am chef sa raman pe nicaieri ci doar sa merg ,sa fac miscare si sa ma pun la un film dupa ce ma voi fi intors acasa. Ei,n-a fost sa fie si am petrecut si-am dansat de mi-a ajuns :))).





Mai sus aveti o piesa din repertoriu :)) nu cred ca mai e nevoie sa spun ca asta nu e deloc una pe care sa faci ceva miscari gratioase ori lascive dar oamenii din Taine(asa cum se cheama localul) stiu mersul lucrurilor si-am gustat si MUSE,BECK,JET,CYPRESS HILL si tot asa...
Revenind la oalele noastre, ori mai bine zis doar ale mele, am dat si-o tura pe la supermarket sa cumpar cate ceva din ingredientele care-mi lipseau.Am gasit acolo un raion nou amenajat cu tot felul de chestii de sezon pentru decorat casa. Mi-am amintit imediat cum venea anotimpul toamnei peste zilele in care eram copil si locuiam la bunica.Am avut o copilarie frumoasa pana la varsta de aproape 8 ani cand m-au luat parintii "acasa"pentru a merge la scoala.
N-am sa uit niciodata amiaza in care ieseam in lumina soarelul palid si priveam dincolo de gardul vecinilor mei Alin si Marius, care mi-au fost cei mai dragi prieteni de joaca,si descopeream in curtea lor (parca era in fiecare an la fel), o gramada imensa de dovleci de toate nuantele de portocaliu si galben,asteptandu-ne pe noi sa-i scobim si sa ne facem felinare. Asta tot mama m-a invatat , in scurtele weekend-uri cand venea in vizita cu tata.Pe-atunci habar n-aveam ca altii ,undeva peste ocean sarbatoresc cu asa ceva intr-un stil cu totul diferit. Acum felinarele astea isi aveau si ele rostul,noi le numeam "feştile" =)) si azi suna al naiba de stupid.Seara ne strangeam in jurul unui foc ce se voia a fi de tabara :)), pe care ne ajutau cei mai mari sa-l facem.Eram vreo 6 de obicei la care se mai adauga si compania vreunui "supraveghetor" a carei principala indeletnicire era coptul ori fiertul porumbului. Si stateam asa,povestind tampenii,inventand tot felul de istorisiri,facand planuri pentru zilele ce urmau. Ce viata... si cand nu era asta ,erau culesul murelor si fragilor din padure,culesul florilor de tei,plimbarile prin zavoi si-o sumedenie de alte activitati,in functie de perioada anului.Zau, mi-e mila de multi dintre copii din ziua de azi,inchisi in fata unui PC cu singura "padure" pe care-o cunosc invadata de alti zeci de oameni in miezul orasului,cu-asa sarace amintiri .
Sunt atat de multe de spus ...In timp locurile s-au schimbat,habar n-am cand a fost ultima oara cand am mai dat pe-acolo si oricum aproape totul e de nerecunoscut si oamenii pier si natura se schimba...asa stau lucrurile prin comuna Valea Mare si mai peste tot pe la sat.Alte tipete iau pe ulita locul celor vechi,alti ochi privesc cu manie la genunchii juliti si palmele inrosite.





In final n-am putut cumpara nimic :))) nu de-alta dar au niste preturi de-ti vine sa fugi si-am zis ca ma intorc eu altadata,desi stiu ca n-are sa fie asa si maine am sa ma duc in piata sa-mi cumpar flori de camp :X in locul ciupercutelor si cosuletelor mult prea scumpe ca sa-mi astearna toamna pe masa.

joi, 2 septembrie 2010

Look!





ahahahaha ,iata ce-am gasit prostindu-ma pe facebook
dupa cum vedeti, nenea in black e usor panicat ,cu toate ca ramane simpatic : ))

miercuri, 1 septembrie 2010

Intoxicatie,habar n-am...



Am inceput septembrie cu nori si vant si ceva ploaie, ma rog tot tacamul . E asa rece si "peisajul" ma trimite departe, parca as fi un strain, bine,intr-o oarecare masura sunt.
Si-a debutat septembrie asta cu un interviu (finally) , ca tot asteptam de muuulta vreme sa ma cheme careva sa ma intrebe de sanatate =)). Mai grozav ar fi daca as trece de testul ce ma asteapta si as ocupa si postul , dar asta ramane de vazut. Astept de atata timp ceva si pentru mine incat am inceput sa visez tzantari malefici care incearca sa ma doboare ( nu ma luati in seama, doar un vis urat, altul...). Voiam sa postez cu totul altceva,dar nu sunt capabila azi. Nu credeam ca voi spune asta dar iata : vreau vara inapoi!, mda...eu eterna indragostita de prima luna a toamnei, si totusi plang acele 30 de grade Celsius pe care n-am sa le mai simt raspandind zambete pe piele.
Acum ca am stabilit ca vin vremuri grele :)) , va las cu o piesa,nu stiu inca pe care o aleg ca-mi zburda o multime prin urechi si-am sa ma opresc asupra uneia.
Seara buna!

miercuri, 25 august 2010

I Love The Way You Lie




:) sablonul asta cu cerul liber albastru vine sa traiasca foarte putin,ca dupa cum bine stiti toamna e atat de aproape si septembrie se grabeste sa ne astearna pe umeri siraguri de frunze rosu-aramii.Sa zicem ca e o scurta incercare de a cuprinde ce a insemnat vara asta pentru mine . Si daca tot ar fi sa fie asa, ar trebui sa-l schimb si mai curand cu unul in care cuvintele s-ar insira pe valuile marii,s-ar pierde in lumina orbitoare ce napadeste colinele ori peste trunchiurile copacilor la umbra carora m-am odihnit. O luna de relaxare in care nu m-am atins de internet decat cu rare ocazii si cel mai sigur voi pastra ritmul (exceptia va fi blogul de care ma voi ocupa mai in amanunt), o luna in care m-am regasit,s-a facut liniste si apele s-au limpezit.Am tinut-o tot in plimbari spre norocul meu dar acum e cazul sa ne apucam si de treaba. Nu-s happy , dar sunt eu. Si cu vreo 6-7 kg mai putin :D . Ne auzim foarte curand acum tre` sa zbor : ))) chestiuni de familie...
PS : Cine merge la Peninsula sa se gandeasca si la mine =)) . Succes lui Cristi la examen maine si o zi buna tuturor !

sâmbătă, 14 august 2010

Secrets




Mda...si-acum vine ceva de genul "I`m alive!!!!" sau asta imi inspira mie piesa celor de la One Republic desi imi aduce cumva aroma de toamna.
Salutare tuturor, un weekend placut si "La multi ani" celor care isi sarbaoresc maine ziua de nume! :)

marți, 27 iulie 2010

When It Rains



mda...traiesc, in mijlocul unei camere cu pereti galbeni si ieri ploua,asa ca mi-a venit in minte piesa asta,mi s-a facut dor...
As vrea sa se termine cu totul intr-o zi...o zi in care sa traiesc in nimic,dincolo de valul de ceata si suferinta,numai eu.

luni, 19 iulie 2010

Hello

Drum lung cu intarzieri de rigoare dar companie placuta, somn ...lipsa...si gata,sunt acasa :) Yeeey =))) momentan beau o bere cu prietenii :D ! Noapte buna. Ne auzim curand :).

duminică, 18 iulie 2010

Mama I`m coming home :))

La revedereeeeee ! O saptamana placuta tuturor!
Si blogul intra intr-o pauza .

Promenada

Pe la 22:18 am decis a fac o plimbare. Si-am plecat usor din camera in care se instalase o pacla grozava sa profit de adierea slaba ce rasfata strada.Adiere ce-mi era necunoscuta,fiind ultimul lucru la care mai speram. Am prins autobuzul doar pentru o statie :D . Deoarece era ceva mai lunga si oricum n-aveam bilet m-am urcat si m-am bucurat de tura pe gratis . In centrul orasului e mai aglomerat decat intr-o dupa-amiaza de duminica si cand vad asta ma felicit ca n-am ramas in casa,eu de ce n-as profita ca toti oamenii astia de-o noapte de vara atat de frumoasa? Uneori am ciuda pe mine...ori ma las doborata de plictiseala si de lene ori inventez alt motiv sa stau in vizuina . Citeam pe blogul cuiva ca cea mai lamentabila scuza pentru a fi mediocru este oboseala ,in timp ce pe locul doi se pozitiona lipsa banilor. Tind sa dau dreptate.
Copii atarna de gatul tatalui aproape adormiti,in special mezinul ,iar surioara ori fratele lui merg cuminti pe langa mama catre casa,asteptand cu nerabdare patul. Sunt atat de epuizati incat glasul abia li se mai aude,nu mai are nimeni pofta de inghetata, nu mai striga niciunul dupa cine stie ce minunatii . Si acum imi amintesc de tata si de cum il chinuiam saracul sa ma tina cocotata de dupa ceafa =)) si cum ma credeam la inaltime il dirijam tragandu-l de urechi sau de par :)))) Hehe, mereu am tinut sa conduc oamenii intr-un fel sau altul , unde naiba s-o fi dus atitudinea mea de lider? Adica nu stiu daca e neaparat atitudine de lider ori vreo obsesie de a tine mereu totul sub control :)),cred ca e o mare lipsa de incredere, o nesiguranta care ma impinge sa vreau sa stiu dinainte ce urmeaza sa se intample,pe ce ma pot baza...
Dupa ce ajung in piata Unirii ma ispiteste tare mult sa ma asez pe-o banca,totusi ma opresc sa-mi potolesc setea la un pahar de suc cu gheata [ sa stiti ca mi s-a spus asta seara ca gheata e o fitza,nu stiu voua cum va e dar mie nu prea mi se pare ; )) ], suc pe care il termin mai repede decat as putea vreodata bea o bautura acidulata, mda...stiu ca nu e indicat pe o vreme atat de calda dar daca tot incalc reguli asta seara, fie! As fi ramas aici dar nu sunt singura si trebuie sa merg mai departe.La pas din nou, traversez parcul si surpriza! Teatru in aer liber,foarte frumos amenajat si iluminat,lume care vorbeste putin si in soapta, linistea e regina, doar tipetele de durere ale mamei la vederea trupului lipsit de viata al Julietei strabat imprejurimile.Imi zic ca n-am fost niciodata la teatru,e ceva in mine care nu ma lasa sa ma duc. Numiti-o cum doriti, lipsa mea de interes persista,ma gandesc ca valoarea actului liber reprezentat e mult mai mare decat cea inregistrata pe pelicula insa eu n-am chef sa stau printre oamenii aia si sa ma dau interesata, stiu ca sunt multi in salile de teatru doar ca sa faca un act de prezenta. Asa ca dupa 5-6 minute plec,trec pe langa piscina in care am inotat azi,e goala, nimic nu tulbura panza de apa de la suprafata si iar ma las dusa de imaginatie intr-o lume pe care numai eu o stiu... Sunt un om care traieste visand ce nu poate implini in viata de zi cu zi. Dar cu scenarii si tot tacamul,cat de real pare uneori :),as spune pe jumatate satisfacator,ei, tot e ceva.
Drumul continua pe alei fara felinare aprinse, in tot orasul e asa...in negura abia distingi siluetele cand simt parfumul cuiva care trece in graba si ma atinge usor pe brat. Ma intorc brusc si-mi dau seama ca nici nu-i ajung pana la umar,apoi cred ca-mi zambeste si-mi zice ceva,iau drumul mai departe cu el ,orele curg,ne povestim din viata,mancam porcarii,Ii spun pentru prima data o gluma,imi rosteste numele,il oblig sa-si puna in pahar gheata,refuz taxiul la intoarcere,refuz zorii.Si totusi cum am ajuns din nou acasa?