miercuri, 26 iunie 2013

Fm

Tu. Desprins dintr-o poveste pe care am trăit-o mereu pe repeat dar niciodată până la capăt...tu ai fost deseori "acasă".
Tu. Amintire scurtă, cu flori de gheaţă topite pe buze de foc, tu eşti regret în depărtarea definitivă ce s-a aşternut între noi. Şi eşti frumos din tot frumosul pe care l-am întâlnit. Pentru tine, am cea mai caldă urare de bine.
Ţie, prezent în care strâng la piept iluzii fără să mă sufoc, îţi fac loc aici . Necunoscut încă. Şi liber să devii străin ori apropiat.
Iar tu...cel care-ai fost anotimpul cel mai lung din mine, ţie nu-ţi mai pot lăsa nimic.

Început.

duminică, 16 iunie 2013

I Want You

It's the stupid details that my heart is breaking for...
So this time I will kill it and just walk away.



De vară



Dimineţile te trezesc din nou ca pe vremuri. Căci fiecare dintre noi nutreşte o speranţă.
Ziua îţi ia tot într-o clipă. Te lasă gol în miezul ei sporind arşita, gonind adierile, transformându-le în furtună. Şi-acolo e musai să stai, pentru că nu există nici un loc să-ţi ofere adăpost.
Ea...
Nu-i poţi ţine piept aproape niciodată. E făcută să cucerească. Şi cucereşte pas cu pas, încet, mocnind pe sub piele. Cât despre mine... ei bine, nu-i pot râde în faţă, dar pot să stau cu ea la aceeaşi masă. Vechi prieteni, căutând să ne reînnoim legăturile pe care le-am abandonat temporar. Un armistiţiu destrămat.


marți, 11 iunie 2013

A.

Mi-aş dori cel puţin zece minute să mă întorc acolo.
În noaptea ce-mi punea cununa celor  aproape 25 de ierni, legându-mă în dans de gheaţă cu paşi de foc şi răsuflare nouă. Când la cinci dimineaţa fulgii de zăpadă încă mai cad şi liniştea îmbracă strada în tăcere. Şi dimineaţa mă chinuie şi mă bucură deopotrivă. Dar sunt fericită...

Mi-aş dori să mai scriu despre tine. Deşi atât de străin şi niciodată nu vei cunoaşte că ai trecut pe-aici.
Regretele se adună des în buchete, uneori le implor să mă smulgă definitiv din strânsoarea prezentului. Alteori vreau pur şi simplu să-mi ofere un răgaz. Pentru că altfel dispar eu însămi din mine...

luni, 10 iunie 2013

Iunie

Să priveşti din exterior pe când te afli înăuntru e poate cea mai aspră pedeapsă pe care ţi-o poţi aplica de bunăvoie. Eu m-am închis dinadins, din temeri şi alte bazaconii, plimbându-mă cu neputinţa în buzunar fiindcă n-aş fi îndurat eşecul. Pot găsi acceptare. Mi-e greu să pot concepe însă că o pot găsi şi ceilalţi pentru mine. Bănuiesc că aşa se întâmplă când ai o fire foarte analitică. Devii propriul tău duşman.


Mai apoi când te vei regăsi pe dinafară, ai să înţelegi că eşti capabil să poţi lua ce vrei, deşi acum participi numai din perspectiva de spectator, aflat în aşteptarea unui tren care pare să întârzie într-o veselie.
Şi deşi ţi-ai învăţat cel puţin lecţia aia, o nouă teamă se naşte, acea care te întreabă dacă vei mai avea şansa.