duminică, 28 noiembrie 2010

blog în aer, ne vedem într-o zi!

Pintre nervi şi planuri de ucis, am ajuns la un compromis.
Câştigi una ...pierzi alta,e simplu de concluzionat şi greu de digerat.
Mai,mai să distrug câteva luni din mine în ultimele ore,când era cât pe-aci să-mi şterg blogul .Nu că ar deranja pe careva una ca asta ,în ultima vreme chiar nu mai exist... nu-i vina nimănui, doar că nu mai am nimic de zis.S-a terminat cu scrisul şi nici timp nu mai e pentru micul meu deliciu ca să sperăm că s-ar mai naşte pe undeva câte-o idioţenie : )).Parcă înot împotriva curentului.
Aş vrea să-mi spuneţi ce înseamnă pentru voi consistenţa literară,cum percepeţi voi chestia asta care salvează textul?

vineri, 26 noiembrie 2010

Shut up! Sit down!




Nu mai ştiu despre ce voiam să vă vorbesc pentru că mi s-a furat din timpul şi-aşa mult prea scurt şi mi-a rămas din nou decât frustrarea.
Nu am când să scriu ...pur şi simplu nu se întâmplă! Mereu intervine altceva iar fix în ziua când speri că se va putea şi simti o oarecare inspiraţie timidă, se găseşte vreunul să-ţi strice momentul...grozav.
Ahh cât de justificată îmi pare acum toata răsplata ce va să vină...
Şi-n loc să vă spun ceva plăcut simt că aberez în mod abuziv de caracterele astea.
Da...şi mâine merg la lucru....alohaaa!
S-aveţi un weekend plăcut!


By the way...azi nu-i tocmai o zi obişnuită :P

joi, 25 noiembrie 2010

Demo...repeat



azi te-am văzut stând acolo, deşi ştiu că nu eşti tu...
şi nu ştiu ce-am făcut cu privirea mea ....s-a năpustit asupra altcuiva
mâine e azi şi mâine e altă zi,iar eu îţi scriu ca-n prima zi...

luni, 22 noiembrie 2010

Nimic

Atât timp petrecut în lumina ta neagră...sufletul meu pare aproape orbit.Şi strâns m-au ţinut braţele tale reci împrăştiind mângâieri dureroase asupra conştiinţei mele.Laitmotiv al orelor,niciodata din nou...şi tăcere pentru toate care vin.
Azi (iata ,atât de des l-am folosit încât ai zice că e cuvantul meu preferat ),ei bine azi nu-i bine.Să fie oboseala stupidă cu care mă înarmez peste noapte, ori tremurul interior ,ori pastilele pe care nu le mai iau de câteva zile,sau o iau razna la loc?Zic la loc, pentru că ..vezi tu,firea mea e predispusă la dezastre mici şi suculente :)). Mică luptă.Nu mai pot face nimic,astă e gândul care ameninţă ,prevestind dominaţie.Şi-aş scrie zău aş face-o, aş scrie despre tot ce simt acum, dar mă întreabă Eva, la ce bun?

joi, 18 noiembrie 2010

Calea

Şi strigă c-a urât tăcerea răcnind din toti rărunchii împrăştiind uitare, pentru ce-a fost odată o crudă alinare...Strazi pustii păşesc în urma-i ,urmele-s de vin,născând aripi false pentru al său veşnic chin...Iar mâine vine iară sperând ca va fi ultima oară.

So good night...

duminică, 14 noiembrie 2010

cookies



Mă gândeam la un lucru banal despre care aş fi putut să vă povestesc deoarece stau foarte slab la capitolul idei în ultima perioadă şi n-aş vrea să vă mai spun cum din nou aproape că mi-am încărcat pe jumătate bateriile şi urăsc că ziua de mâine se cheamă luni.Ce greu se citeşte o propoziţie fără virgule puse pe ici pe colo,nu?Aşa că stau cuminte cu mintea aproape goală şi trupul îmbrăcat în straie ponosite visând că frigiderul va răci mai repede berea aia de-am pus-o acum câteva minute bune.
Ehh,nu ştiu nici de ce vă las piesa asta, dacă o ascult cu adevărat nu-mi place mai nimic, excepţie făcând faptul că ai putea-o folosi într-o noapte când ţi-ai pierdut simţul răspunderii şi vrei să te duci pe copcă odată cu restul oamenilor din încăpere :)). Dar trebuie să fii destul de "lucrat" şi-atunci.
Scuzaţi-mi toanele sa revenim la mica cugetare ce mi-a răsărit printre prăjituri şi bomboane : unlike men chocolate remains faithful to our thighs.
Deci...?
Vorbim mai târziu.

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Will




Hey you creature who came from the night
Why do I feel the need to lose myself deep in your eyes?
Is it the same reason for your face tells of a cry?
Or is it simply our longing arms just willing to entwine?
Tell me what divides our lips from the so yearned unending kiss
What is this misery joining your rainy sky with mine?
Can you hear me screaming?
Can you hear me screaming from inside?

Sound Odyssey



Hoist the sails of the night
Sail your ships towards the horizon of the sound
Where are your rhymes you suavely sang in the morning?
And the morning will come, again
And I land ashore in your city's mourning grey
Screaming out its wreckage, screaming out loud
So I close my eyes in sorrow and back away
I had experienced the wonders of your light
And I'm witness to your passage through these times
And there's no regret at all, it's all just fine
It's a blend of green and rain
The painting risen in front of us
While the vessel still keeps on sailing forward...
... to the ultimate star
Where your inner essence, we're told resides
Across the seven seas, this odyssey is my plight


trei ore lipsa din tine...trei inca trei inlocuite de nimic...si-o mare de agonie pentru trupul istovit de oboseala si pentru noi din nou nimic

miercuri, 10 noiembrie 2010

Încă zece

Oboseală,somn... somn lipsă...nu credeam să zic vreodată una ca asta dar tot ce vreau e să ma odihnesc aşa cum trebuie.La şcoală sunt deja în urmă cu toate, azi şi ieri am petrecut timpul încercând să-l împart în aşa fel încât să-mi ajungă pentru toate. Şi de nicăieri mi-a picat ca vreau să plec acasa cum am şi eu în sfârşit un weekend liber, ocazie cu care mi-am luat vinerea în cap,că deh...ar fi mult prea din scurt să plec de sâmbătă. Momentan mi-a cam pierit tot cheful, numai la gândul celor peste 8 ore pe care trebuie să le parcurg cu trenul...mă rog,fie...şi-aşa de sărbători nu ajung pentru că lucrez :)), grozav.
So...după ce am scris banalitatea asta am să merg diret în pat unde voi vegeta pana pe la şase şi ceva, vă doresc de pe acum zile frumoase!

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Que Hora Es?



Ţineam de mult sa postez clipurile astea doua : ))) probabil ca unii dintre voi le ştiţi eu mă amuz încă tare de tot

Lost In Timeless Horizons



În spatele ferestrei ale cărei perdele flutură în bătaia unei adieri uşoare,stau mângâiată de ultimele raze ale lui noiembrie...Camera albă goală neschimbată de luni întregi îmi împovărează sufletul cu vise scurte secerate la maturitate precum spicele de grâu pe câmpiile roditoare uitate dincolo de oraşe.Îmi aud gândurile scurgându-se pe marginea abruptului pe care nu-l pot coborâ şi mă mişc frenetic...sunt bolnavă,o ştiu. În rarele momente când rămîn conştientă,când nu-mi rod unghiile ori nu-mi vine să-mi tai şuviţele castanii,îmi deplâng eternita tristeţe...Urmează vizita fratelui meu dacă nu cumva mă înşeală din nou memoria asta fărâmată.Aici m-au părăsit cu toţii,lăsându-mă laolaltă cu nebunii de teapa mea.Mi-au mai rămas doar nişte creioane tocite şi un morman de hârtii răspândite prin încăpere pe care pesemne mă răzbun când nu-s lucidă.Ieri m-am trezit mestacând una şi-am găsit sa mă strecor între singura etajeră şi pat.Mi-a fost frică de mine...mi-e frică de tot,am plâns puţin,mai mult nu pot.Simt că mi se sfârşesc zilele,ideea morţii mă înspăimântă uneori pe când alte dăţi îmi sună ca o uşurare .Dar nu vreau să părăsesc lumea aşa,nu aici.Mi-au promis că mă lasă să plec...mi-au promis...

vineri, 5 noiembrie 2010

Azi



m-am trezit pe la 11 si ceva holbandu-ma cu un ochi pe jumatate deschis pe sub jaluzeaua prafuita incercand sa ghicesc daca era sau nu trecut de ora unu`. si mare mi-a fost bucuria sa vad ca timpul era putin de partea mea
acum va las,si-o seara buna sa aveti,noi mergem sa profitam de noapte

P.S. : asta-mi canta mie zilnic la job

marți, 2 noiembrie 2010

Pere,mere,etc.




Azi e o zi proastă.
M-am trezit cu o senzaţie de oboseală ce se acutizează pe măsură ce orele trec şi cu sentimentul unei singuratăţi de neînduplecat, o răceală care mă împresoară de la un capăt al altuia al sufletului.Nici n-am început bine să scriu şi o durere de cap şi-a facut apariţia galant.Mă irită aproape tot ce se întâmplă în jurul meu şi cu greu mă abţin să nu fac tâmpenii.Posed o frumoasă stare de nervozitate.
Mâţa de mai sus nu-mi aparţine,înca... :))).Ieri am descoperit-o la avatarul unui prieten care mi-a propus să o adopt :)), nu ştiu dacă am timp şi pentru un animal,abia am grijă de mine. O pun aici să vă bucuraţi de imaginea de animal împăiat pe care o are.M-au căpiat ieri că e o pisică ţăcănită =)),nah...atunci posibil să ne înţelegem bine.
Revin!

luni, 1 noiembrie 2010

Luni

Şi aflându-mă în faţa paginii goale mă întreb de unde să încep...poate că din urmă cu vreo câţiva ani...Nu v-am vorbit niciodată deschis despre viaţa mea personală şi nici nu intenţionam s-o fac din dorinţa de a nu divulga secrete care nu-mi aparţin doar mie,însă de curând mi-a fost dat să văd că eu ar fi trebuit să nu mă pierd aşa cum am facut-o. Împlinesc 24 de ani şi simt că acum încep.Nu mă înţelegeţi greşit, la mine abia acum apele s-au limpezit,am înşeles ce trebuie făcut ca să-mi fie mai uşor.Sunt aproape la capătul unei relaţii începute prin toamna lui 2007,singura de altfel.Pare-se că pot lăsa tot ce e acum spre a porni către lucrurile pe care mi le doresc,fie ele chiar şi stupid de irealizabile.Dar n-am să vreau să gândesc aşa.Îi mulţumesc din nou lui Denis,căci întâmplarea a făcut să ne întâlnim şi să purtăm o discuţie în urma căreia m-am simţit de parcă mi-ar fi spălat cineva creierul,ori doar a fost hazardul şi a coincis cu vremea mult aşteptată ,cea în care de obicei se cere să te trezeşti din amorţeala.Merci draga mea!
Nu va fi uşor...ştiu asta.
Cum sunt eu ? Nepotrivit de nepotrivită...
Ce vreau ? Lumea să meargă după planul meu.
Acum n-am decât s-aştept lucrurile să se orânduiască.Mă mir şi eu cum de-mi pică în mână unele piese ale puzzle-ului .Ieri a intrat în cafeneaua unde lucrez un client fidel care-i profesor universitar la una dintre facultăţile de aici din Timişoara şi timpul meu s-a făcut şi mai puţin decât era mai înainte.Cred că unii dinte voi ştiţi că îmi doresc să predau în învăţământul universitar cândva,aşa că numai bine ce m-am informat un pic mai mult şi m-am ales cu o propunere,mai corect spus,primul demers în direcţia asta va fi un curs de formare,care se cere spre a completa restul abilităţilor mele :))). Mă rog calea e lungă...de-aici mai am nevoie de păreri si păreri,se pare că e în toate o politică împărţită,o să-mi bat capul mai târziu cu astea,abia ce isprăvesc cu masterul în vară.
Altfel mi-e dor de acasă,de prieteni,de părinţi .Vreau să ajung un weekend la munte,să mă simt cât de liberă pot în inchisoarea care se numeşte viată!
Iar în privinţa ta...oare mergem pe premisa "Good things come to those who wait?"