miercuri, 27 iulie 2011

I need more

Dar e greşit, că doar n-a mai rămas nimic. Şi-aştept, nu ştiu ce...poate să mă salvezi de mine. Imposibil şi prostesc. Iar nopţile au devenit din nou greu de pătruns în întuneric. De multe ori visez braţe străine, iar din toate, nu e nimeni...
Apoi completez orele nefericite cu tutunul din pachetele de ţigări, e mereu la fel, e mereu aceeaşi lipsă.

8 comentarii:

  1. :)) ha ha, this is the best line ever!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu daca salvarea sta in alta persoana sau in noi insine. Daca ar fi sa o gasim in exterior, ar fi mult mai usor. Trebuie rezolvate problemele cu proprii demoni care ne bantuie si incerca sa ne rapuna. Apoi, putem cauta lumina si in afara...

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) sigur ca da, numai ca acum cand toate merg prost (adica mai mereu a fost asa, dar acum ma preseaza timpul), incep sa simt nevoie exact de lucrurile la care nu ma asteptam sa le cer...

    RăspundețiȘtergere