marți, 11 octombrie 2011

Depresie de toamnă

Duminică seara a fost groaznică. Trecuseră câteva săptămâni de la primul semn, ştiam că vine...
Oare octombrie e menit să mă trădeze în aşa fel? Nu ştiu de ce...dar îmi pare straniu că ambientul e la fel de ostil ca în primul an când m-am mutat aici. Serios e bizar, mă regăsesc la fel de vulnerabilă. Sunt sensibilă până la ridicol. De peste tot, fix ironie, mi se pare că toată lumea mă loveşte! Ahh scuze, asta pentru că aşa şi este! Exact ce-mi trebuie. Şi dacă nu e asta, atunci e o chestie seacă. Vorbim, suntem împreună dar nu ne influenţăm cu nimic, nu-mi transmiţi nici cald, nici rece. Blocaj. Cel puţin nu mă ataci şi îşi mulţumesc, dar în ultimele zile nu pot număra nici pe degetele unei mâni oamenii care sunt blânzi cu mine.
Am vrut, încă vreau să mă împing în direcţii pe care le cataloghez greşite. Orice, doar să nu mai simt asta. Păcat că nu putem trimite raţiunea în vacanţă. Mă gândesc că poate e doar o pasă foarte proastă şi-o să treacă, deşi instinctele îmi şoptesc altceva. Şi-mi vine să mă revolt.

Am înţeles că uneori devenind mizerabili ne apărăm de un altfel gen de durere. Nu e un târg avantajos, dar tentaţiile cresc de pe o zi pe alta.
Îmi spunea cineva că uneori înghiţindu-ţi răsuflarea în silă faci un pas către orice formă de "salvare". Depravare?

Şi ne-am despărţit din nou, Silvia cea care zâmbeşte şi spune prostii a plecat, probabil visează undeva într-o noapte caldă de august. În locul ei aşteaptă o alta cu mâinile îmbrăcate cu mânuşi, labilă, blocată într-un labirint vechi, chinuită. Mă aflu din nou în punctul în care nimic nu mai e de ajuns. Şi mă lupt să nu pierd, căci dacă e vreun lucru pe care încerc să-l combat, acela este tristeţea.
Da, sunt depresivă, şi acum e sezonul potrivit să sufăr de manifestări agresive.

10 comentarii:

  1. Nimeni nu e scutit de depresii, toamna nu cruta pe nimeni, nici macar noi intre noi nu ne mai toleram.Singurii pe care ne putem baza suntem noi insine, sa fim blanzi cu noi, sa ne menajam fizicul si mai ales psihicul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din pacate nu ma pot menaja de stres :)). Saptamana asta sunt in cautarea unei noi locuinte si as vrea sa fie totul gata pana in data de 17 pentru ca pe 18 plec acasa. Acasa mai am de facut niste alegeri...Nice, printre altele vin acasa sa-mi caut de lucru si daca imi gasesc, la revedere Timisoara :( Numai eu stiu din cate parti mi se rupe sufletul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Silvia, vii in Bucuresti? Wou, ce de nouati, nu ma asteptam la asta. Sa ne tii la curent. Iti tin pumnii. Sper sa reusesti, sa fie intr-un ceas bun. Doar sa nu renunti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Octombrie poate fi şi optimizant...

    RăspundețiȘtergere
  5. @Nice Da, imi caut de lucru in Bucuresti, sa vedem ce noroc am. Merci! hugs!

    @Vania
    Heh, sa vedem ce iese.

    RăspundețiȘtergere
  6. Deci ideal ar fi un serviciu la Timisoara :). Oricum, interesant cum din Bucuresti ai plecat la Timisoara (banuiesc ca pentru facultate). Ai vrut sa fugi d-acasa :)).

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu, facultatea am facut-o in Bucuresti, masterul l-am facut in Timisoara dar nu acesta a fost motivul pentru care m-am mutat, ci faptul ca de doi ani aveam o relatie la distanta si odata cu terminarea facultatii am decis sa plec spre Timisoara.
    Ideal ar fi jobul aici, deocamdata a intervenit ceva ieri si sunt in asteptare. Daca nu iese nimic incerc si in Bucuresti oricum aveam de gand. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. A, atunci aveai un motiv intemeiat :).

    RăspundețiȘtergere
  9. Toata lumea trage la Bucale.. Miezul din dodoasca :))

    RăspundețiȘtergere
  10. @Lusio

    E un rahat, aia e. Miezul rahatului care se cheama Romania, e fix acolo! Satisfacut?

    RăspundețiȘtergere