În fine, lăsând studiile la o parte, la care m-am descurcat frumos şi care-mi sunt perfect inutile pentru moment, mă refer la toate acele lucruri pe care acum îmi doresc să le fi descoperit şi să le fi trăit într-o vreme trecută.
Drumeţiile. Întotdeauna activităţile care necesită efort fizic s-au dovedit a fi o provocare atât pentru fizicul cât şi pentru psihicul meu. Dar am descoperit că stă frumuseţe dincolo de nervi şi plămâni care ameninţă să capituleze, glezne care dor şi picioare care vor să se lase păgubaşe. Şi atât de puţin am văzut din tot ce are de oferit ţara asta... La restul îndrăznesc să visez şi cam atât. Mi se pare totuşi corect să cred că Elveţia şi Norvegia mă aşteaptă undeva în viitor, poate chiar şi trecută de vârsta tinereţii, voi savura călătoria. Cu toate că ar fi extraordinar să se întâmple cândva mai curând cât încă mă pot lamenta şi da înainte simultan.
Regret că m-am născut într-un oraş mic şi plictisitor într-o familie mai mult decât modestă care n-a ştiut decât să mă înveţe să urmez o cale dreaptă, seacă, menită să mă transforme într-un om bun dar oarecum mic. Îmi iubesc părinţii, a nu se înţelege greşit, dar îmi doresc să fi avut parte de un alt soi de educaţie, alte oportunităţi. Din păcate jumătate se rezolvă cu bani, restul ţine de ambianţă.
Probabil asta e povestea multora.
Şi în cazul meu nu mai pot spera decât că voi face lucrurile pe cont propriu. Nu-mi doresc copii deşi în mod ciudat cred că aş fi un bun părinte. Nici nu-i înţeleg pe cei care aduc pe lume suflete doar că aşa e de când lumea. Fără perspective, fără şanse. Sunt omul ăla care ştie că avem atât de puţin timp.
Iar lista e lungă. Nu pot recupera timpul pierdut, dar îi pot conştientiza valoarea celui prezent.
Nici eu nu realizasem mai nimic pana la 25 de ani. Abia de atunci a inceput viata mea. :) Iti doresc sa-ti indeplinesti cat mai curand visurile, Silvia. :)
RăspundețiȘtergere:)nu neaparat o realizare, pt ca mi se pare un termen pompos si nu e stilul meu... ci ma refer la dorinte. Merci.
RăspundețiȘtergereSilvia, am impresia ca noi, capricornii, avem mai mult de asteptat si indurat pentru indeplinirea dorintelor. Noi trebuie sa luptam cu multa indarjire pentru fiecare vis cat de mic. Nu primim nimic pe tava, niciodata. Victoriile vin mult prea greu in cazul nostru, iar uneori nici nu mai suntem in stare sa ne bucuram pentru ele. Trebuie sa ne inarmam cu rabdare, optimism si perseverenta.
RăspundețiȘtergereChiar citeam odata despre chestia asta.
RăspundețiȘtergereCand stiu ca nativii zodiei noastre sunt oameni precum : Nat King Cole ,Richard Nixon, Anthony Hopkins, Isaac Newton, Isaac Asimov, Nicholas Cage, Rasputin, Al Capone :)), Jim Carrey, Marilyn Manson, Michael Schumacher, Stephen Hawking, John Ronald Reuel Tolkien (autorul celebrei serii Stapanul Inelelor),Till Lindemann (solistul formatiei Rammstein, ca doar sunt fan al genului :P), Edgar Allan Poe, Louis Pasteur, Marlene Dietrich, Mel Gibson, Paul Cezanne si o multime de alti acotori si cantareti, mi se pare ca suntem unii dintre cei mai tritrari si cei mai de succes nativi ai zodiacului :P.
Sigur ca visele se implinesc la maturitate, prin propriile forte, odata cu dezvoltarea capacitatii noastre de a face mai mult si a vorbi mai putin. :) Asa ca succes noua! Poate vom reusi.
titrati*
RăspundețiȘtergere