joi, 7 iunie 2012

Iunie


A venit vara, îmi curg cuvintele printre gânduri. Ştii... acum zilele se întind cât mai mult muşcând din nopţi, nopţi care la rândul lor se vor mai calde şi printre copaci adie aromă de iunie proaspăt.
Paşii noştri se plimbă întortocheaţi peste dalele de piatră, peste asfaltul crăpat pe ici colo, mânaţi de poftă. Entuziasmul ne călăuzeşte clipele, uneori tremurând de emoţie.
Când privesc cerul ce se deschide întunecat deasupra mea, îmi simt trupul mai relaxat ca niciodată. Există ore în noapte când spiritul e liber să trăiască nestingherit de fantasmele realităţii şi mai sunt acele ore când se poate să-ţi curgă durere pe sub piele. Dar acelea au trecut şi le fac loc doar celor bune, cu speranţa că într-o zi se vor rezolva cumva toate problemele.
Ţie îţi mulţumesc că visezi alături de mine, îmi eşti prieten bun. Uneori mai e nevoie de companie.

Ştiu bine că lucrurile bune nu vin întotdeauna celor care aşteaptă, dar vin mai mult ca sigur celor care câtăresc de două ori înainte să aleagă. Dar m-am aventurat puţin când nu mai speram să fie, şi totuşi a fost. Iar gustul... câtă măreţie.
Am sărit de multe ori peste cuvinte, din motive diferite. Am înţeles că în existenţa asta a mea, una dintre cele mai importante lecţii e detaşarea.
N-am ştiut niciodată să mă detaşez de probleme, de oameni, de sentimente. Mereu m-am găsit într-un vârtej chinuitor pe care l-am alimentat cu sau fără ştire. Înclin să cred că am ştiut mereu ce fac, chiar şi-atunci când am luat decizii ce mi-au îngreunat siuaţia. Eu întotdeauna sunt conştientă de fiecare dintre efectele alegerilor mele, conştiinţa mea e trează în faţa regulilor şi a cutumelor. Dar moralitatea-mi a devenit îndoielnică. Nu ştiu cum să spun, dar pare dulce starea asta. Nu simt că mă înclin în faţa lor mai mult decât e nevoie. Dacă aş putea să-mi trăiesc viaţa renegându-le complet, aş face-o. N-am purtat niciodată rochii la timpul potrivit, n-am sărutat când alţii se luptau cu aşternuturile şi n-am căutat când mulţi deja găsiseră.
Poate... poate cu toţii suntem mai mulţumiţi de sine decât credem. Sau amorul propriu urzeşte taine în adâncuri,  provocându-ne. Dar eu îmi ştiu lipsurile.
Parada a început de mult timp. Voi lua startul când voi trece linia de sosire.

Citeam acum câteva zile o mică scriere în care m-am regăsit prin prisma lipsei de arme ca factor definitoriu, dar şi prin altele. M-a făcut să zâmbesc. Nu ne vom bucura mulţi de ea, dar celor care se vor înscrie pe scurta listă, le doresc victorie plăcută.

Probabil că nu voi purta pe cap un abajur, nu voi dansa step şi nici nu voi atrage atenţia asupra mea în nici un fel. Eu voi fi spectatorul care priveşte totul admirativ din fundal. S-ar putea nici să nu mă observi la început în timp ce urmăresc tăcut şi calm toate personalităţile ostentative, agresive, fermecătoare, îndrăzneţe şi sclipitoare din jurul meu. Toţi cei din grup vor părea să fie mult mai bine echipaţi decît mine pentru cursă. Orice cursă. Mulţi dintre ei merg la cacealma, unora le e frică, dar toţi sunt bine lustruiţi şi puşi la punct, iar eu... eu nu par a avea nici o şansă în faţa lor. Şi totuşi, voi învinge. 

6 comentarii:

  1. Ai o sensibilitate tare dragalasa, artisto!

    "Dar moralitatea-mi a devenit îndoielnică. Nu ştiu cum să spun, dar pare dulce starea asta. Nu simt că mă înclin în faţa lor mai mult decât e nevoie". Sunt curios: de ce zici ca moralitatea ti-a devenit indoielnica? Ai varsat cumva vreun tomberon in centrul Timisoarei? Si be) cine sunt acei 'lor' in fata carora zici ca nu te inclini mai mult decât e nevoie??

    RăspundețiȘtergere
  2. Eh, eu si dragalasenia. Iti vine sa crezi ca sunt mai degraba catalogata drept cruda si rece? :))

    Pai regulile de care aminteam.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, stiu, ca nu degeaba ti se spunea 'inabordabila' :-) Dar poti fi cruda, rece si dragalasa :-)

    N-am inteles. De ce zici de moralitate indoielnica, totusi?

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru ca urzesc planuri diabolice :)). Glumeam, oarecum... :)). Pentru asa simt.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, e citatul pe care l-ai postat tu pe facebook si la care am dat like instantaneu. :D
    Ma regasesc atat in el cat si in randurile tale, atat de sincere, de frumos asternute. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Da Nice, l-am gasit in descrierea zodiei noastre si mi s-a parut atat de potrivit firii mele. Cum sunt eu mai mereu nepregatita pt.toate :)). Oricum e mai mult decat un strop de orgoliu in citatul asta si ma tem sa nu fie mandria noastra pura care ne impinge sa credem asta. Totusi de ce m-as plange? Doar sunt obisnuita sa visez cu ochii deschisi. Deci pot sa-mi permit si de data asta :))

    RăspundețiȘtergere