miercuri, 17 octombrie 2012

Start!

Vinul se termină îmblânzind astă seară mai mult ca de regulă, obiceiurile mâhnite ale unei minţi aspre. Se arată aşa pentru că, la fel ca toţi oamenii care au ceva de regretat, nici ea nu poate să schimbe prezentul. E mulţumire şi totuşi niciodată pe de-a întregul. Şi îşi permite să viseze, mai real ca vreo altă dată. Cu noaptea ploioasă, neobişnuit de caldă pentru un ultim octombrie, cu întunericul ce-i întregeşte fiecare părticică de nebunie. Şi liniştea întreruptă doar de vocea gândurilor sale şi singurătatea patului care e nerăscolit.

EU sunt aici. În negarea cea mai cruntă a culpei mele, îmbrăţişez cu aprigă dorinţă ceea ce n-am să pot niciodată măcar să spun...




2 comentarii: