vineri, 30 august 2013

Aici



Pe schele înalte cu gânduri stupide, ne aruncăm în abis. Ca golul să facă întreg din nimic. Cu speranţa că paşii prin întuneric vor păstra lumina din urmă. Eu...m-am oprit în trecut din dorinţa de a nu-l pierde. Iar el aleargă odată cu mine, să-mi zâmbească acolo unde nu mai e.  Uneori cu durere că nu mă poate elibera, alteori cu bucurie la gândul că se poate da bătut. Dar pentru moment mergem în paralel.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu