Fm

Tu. Desprins dintr-o poveste pe care am trăit-o mereu pe repeat dar niciodată până la capăt...tu ai fost deseori "acasă".
Tu. Amintire scurtă, cu flori de gheaţă topite pe buze de foc, tu eşti regret în depărtarea definitivă ce s-a aşternut între noi. Şi eşti frumos din tot frumosul pe care l-am întâlnit. Pentru tine, am cea mai caldă urare de bine.
Ţie, prezent în care strâng la piept iluzii fără să mă sufoc, îţi fac loc aici . Necunoscut încă. Şi liber să devii străin ori apropiat.
Iar tu...cel care-ai fost anotimpul cel mai lung din mine, ţie nu-ţi mai pot lăsa nimic.

Început.

I Want You

It's the stupid details that my heart is breaking for...
So this time I will kill it and just walk away.

De vară

Dimineţile te trezesc din nou ca pe vremuri. Căci fiecare dintre noi nutreşte o speranţă.

Ziua îţi ia tot într-o clipă. Te lasă gol în miezul ei sporind arşita, gonind adierile, transformându-le în furtună. Şi-acolo e musai să stai, pentru că nu există nici un loc să-ţi ofere adăpost.

Ea...

Nu-i poţi ţine piept aproape niciodată. E făcută să cucerească. Şi cucereşte pas cu pas, încet, mocnind pe sub piele. Cât despre mine... ei bine, nu-i pot râde în faţă, dar pot să stau cu ea la aceeaşi masă. Vechi prieteni, căutând să ne reînnoim legăturile pe care le-am abandonat temporar. Un armistiţiu destrămat.

A.

Mi-aş dori cel puţin zece minute să mă întorc acolo.
În noaptea ce-mi punea cununa celor  aproape 25 de ierni, legându-mă în dans de gheaţă cu paşi de foc şi răsuflare nouă. Când la cinci dimineaţa fulgii de zăpadă încă mai cad şi liniştea îmbracă strada în tăcere. Şi dimineaţa mă chinuie şi mă bucură deopotrivă. Dar sunt fericită...

Mi-aş dori să mai scriu despre tine. Deşi atât de străin şi niciodată nu vei cunoaşte că ai trecut pe-aici.
Regretele se adună des în buchete, uneori le implor să mă smulgă definitiv din strânsoarea prezentului. Alteori vreau pur şi simplu să-mi ofere un răgaz. Pentru că altfel dispar eu însămi din mine...

Iunie

Să priveşti din exterior pe când te afli înăuntru e poate cea mai aspră pedeapsă pe care ţi-o poţi aplica de bunăvoie. Eu m-am închis dinadins, din temeri şi alte bazaconii, plimbându-mă cu neputinţa în buzunar fiindcă n-aş fi îndurat eşecul. Pot găsi acceptare. Mi-e greu să pot concepe însă că o pot găsi şi ceilalţi pentru mine. Bănuiesc că aşa se întâmplă când ai o fire foarte analitică. Devii propriul tău duşman.

Mai apoi când te vei regăsi pe dinafară, ai să înţelegi că eşti capabil să poţi lua ce vrei, deşi acum participi numai din perspectiva de spectator, aflat în aşteptarea unui tren care pare să întârzie într-o veselie.
Şi deşi ţi-ai învăţat cel puţin lecţia aia, o nouă teamă se naşte, acea care te întreabă dacă vei mai avea şansa.

Aprilie

Ştii, vedem acelaşi soare. Trăim sub aceeaşi cupolă, suntem departe şi totodată împreună. 
Totuşi singurătatea străbate mai adânc, ăsta-i e rostul.
Îmi amintesc atâtea răsărituri. În vara trecută, deasupra lumii cu opt etaje, dedesubtul tuturor, în marea întindere de cearceaf...
Întotdeauna îmi voi aminti cu plăcere patul gol şi răcoarea dimineţii, mirosul nopţii care s-a stins înainte să-i spunem la revedere.
Le-am lăsat acolo.
Poate aprilie ne hrăneşte cu prea mult soare şi prea mulţi copaci înfloriţi. Nu prea mi-a plăcut niciodată.

Altfel, bănuiesc că suntem la fel. Cu poveri mai mari sau mai mici după caz. Dar suntem la fel. Şi mai departe rămân promisiunile, dorul şi victoriile încă nescrise. :) Pe curând.

This...

Am evitat să scriu. Pentru că s-au întâmplat multe. Pentru că deşi poate ar fi o cale de a-mi elibera mânia ori tristeţea eu am simţit-o fără de folos. Apoi lucrurile pun şi mai multă presiune pe lucruri. Sunt singură... acasă, în locul unde am încercat pe cât am putut de mult să nu mă întorc. Şi totuşi am fost cumva slabă, am plecat. Mi-e dor de tot ce era al meu. Mi-e dor de prieteni, de locuri, de salteaua pe care dormeam, de stradă, de răsăriturile văzute de la etajul 8. Şi nimic nu-mi alină starea. Fiecare zi e un trofeu pe care viaţa îl câştigă împotriva-mi.

Long ago you saved me from it all, your darkened soul embraced me, gave me such resolve...