sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Lost In Timeless Horizons



În spatele ferestrei ale cărei perdele flutură în bătaia unei adieri uşoare,stau mângâiată de ultimele raze ale lui noiembrie...Camera albă goală neschimbată de luni întregi îmi împovărează sufletul cu vise scurte secerate la maturitate precum spicele de grâu pe câmpiile roditoare uitate dincolo de oraşe.Îmi aud gândurile scurgându-se pe marginea abruptului pe care nu-l pot coborâ şi mă mişc frenetic...sunt bolnavă,o ştiu. În rarele momente când rămîn conştientă,când nu-mi rod unghiile ori nu-mi vine să-mi tai şuviţele castanii,îmi deplâng eternita tristeţe...Urmează vizita fratelui meu dacă nu cumva mă înşeală din nou memoria asta fărâmată.Aici m-au părăsit cu toţii,lăsându-mă laolaltă cu nebunii de teapa mea.Mi-au mai rămas doar nişte creioane tocite şi un morman de hârtii răspândite prin încăpere pe care pesemne mă răzbun când nu-s lucidă.Ieri m-am trezit mestacând una şi-am găsit sa mă strecor între singura etajeră şi pat.Mi-a fost frică de mine...mi-e frică de tot,am plâns puţin,mai mult nu pot.Simt că mi se sfârşesc zilele,ideea morţii mă înspăimântă uneori pe când alte dăţi îmi sună ca o uşurare .Dar nu vreau să părăsesc lumea aşa,nu aici.Mi-au promis că mă lasă să plec...mi-au promis...

2 comentarii:

  1. uf, aveam nevoie de rândurile astea, le aşteptam...poate pentru că mă regăsesc şi eu pe acolo. ştii, pentru tine suferinţa e roditoare, iasă artă din ea. deci e bună la casa omului. pe mine mă inhibă, şi parcă mereu mă face să o iau de la 0. dar parcă, citindu-ţi rândurile, parcă suferinţa nu e atât de grea pe umerii ăştia...
    dar aici nu e vorba de mine. ce pot să-ţi spun. nu ar trebui să fi dezamăgită, va fi şi rândul tău...se spune că de vină pentru dezamăgirea personală e de vină sistemul. sistem sau nu, se ştie că cu cât înaintezi în viaţă cu atât e mai greu. sau poate că devenim noi mai vulnerabili.

    uf, cunoaşterea astea nu ne face mai fericiţi...

    baftă! sunt alături de tine!

    şi ai mai pus şi melodia asta...:(((

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) kate asta imi imaginam eu intr-o noapte cand am pus capul pe perna incercand sa adorm,tot gandindu-ma ca nu am mai scris de mult
    e doar...fictiune,ceva ce vreau sa compun, nu e durere deloc in spatele randurilor astea :) asa cum era odata.
    de fapt trec prin una dintre cele mai bune perioade de cand ma stiu,am avut niste luni teribile anul asta pana de curand, sunt ok ...caut doar sa vad daca in absenta tristetii mai pot scrie cate una

    RăspundețiȘtergere