Knowing me, knowing you...this is the best I can do

Uite,era chiar aşa.O arteră slab circulată sub orele nopţii,ninsă şi entuziastă.Mergea încordată cu grija să nu cadă să-şi asigure vreo lovitură căci după cum îmi amintesc,nu trece iarnă fără s-o păţească.Are încă dexteritatea unui nou născut în mişcări.Îşi tot scoate mânuşile roşii din buzunar,apoi le bagă la loc parcă încercând să le ghicească rostul.Se bucură că poate vedea de jur împrejur,nu ninge convins,pesemne cerul a aţipit puţin.De obicei îşi zăreşte decât vârfurile ghetelor de-i prea darnic.

E cam zglobie de fel,mai ales când vorbeşte.Mie îmi pare tristă,dincolo de toată zăpăceala de care dă dovadă şi am impresia că îi e frică de ceva,ceva din ea.N-am ajuns să mă conving despre ce este vorba,dar timp avem.Recunosc că e amuzantă dacă ăsta e cuvântul potrivit pentru a o descrie,însă nu ştiu dacă am cele mai bune intenţii când o spun.Uneori n-o bag în seamă,mă oboseşte s-o ascult,dar are darul de a mă face să-mi întorc capul când e în încăpere.Îi întâlnesc ochii şi nu pot decât să tac.Mă gândesc că n-o cunoşti mai deloc,abia îi înţeleg eu sufletul şi cu toate astea ţi s-ar fi dat ţie...Ce pierdere amice.

O linişte mascată le întovărăşeşte paşii cu îngăduinţă.Merg în aceleaşi locuri,aproape cu aceeaşi oameni,doar nopţile se schimbă.Te-a dus pe-acolo de multe ori,probabil fără voia ta.O să-mi încerc norocul,s-o păstrez o perioadă pentru mine,arată ca şi cum ar avea nevoie de cineva,deşi cu ea nu poţi ştii niciodată.Careva a alunecat,se opresc şi tachinându-se repornesc .Tot zâmbeşte.Nu poate altfel,a fost un abandon aşteptat...astă dată ultimul.Dar a ales dinainte să ştii,dinainte s-o faci tu.În asta rezidă toată împăcarea,ştie de ceva vreme că e aşa cum trebuia să fie.Libere vor fi gândurile sale în curând,libere de tine.