Încă nu m-am desprins în felul în care îmi doresc să o fac. Sunt aici, blocată în cotidian, pe-aceeaşi rută, testându-mi răbdarea. Cu gândul că trebuie să merg înainte ori trebuie să schimb la următoarea răscruce de drumuri. Să fac în aşa fel ca ruta asta să mă ducă de unde m-a adus. Cu preţul necesar. Pentru că-mi pasă atât de mult de mine încât nu-mi mai pasă. Şi e timpul să calc pe orice mi se pune împotrivă.
Să nu-mi mai spui niciodată că nu pot obţine ce doresc.
Calcă pe cioburi lame și mai vedem...
RăspundețiȘtergere