Aprilie

Ştii, vedem acelaşi soare. Trăim sub aceeaşi cupolă, suntem departe şi totodată împreună. 
Totuşi singurătatea străbate mai adânc, ăsta-i e rostul.
Îmi amintesc atâtea răsărituri. În vara trecută, deasupra lumii cu opt etaje, dedesubtul tuturor, în marea întindere de cearceaf...
Întotdeauna îmi voi aminti cu plăcere patul gol şi răcoarea dimineţii, mirosul nopţii care s-a stins înainte să-i spunem la revedere.
Le-am lăsat acolo.
Poate aprilie ne hrăneşte cu prea mult soare şi prea mulţi copaci înfloriţi. Nu prea mi-a plăcut niciodată.

Altfel, bănuiesc că suntem la fel. Cu poveri mai mari sau mai mici după caz. Dar suntem la fel. Şi mai departe rămân promisiunile, dorul şi victoriile încă nescrise. :) Pe curând.

This...

Am evitat să scriu. Pentru că s-au întâmplat multe. Pentru că deşi poate ar fi o cale de a-mi elibera mânia ori tristeţea eu am simţit-o fără de folos. Apoi lucrurile pun şi mai multă presiune pe lucruri. Sunt singură... acasă, în locul unde am încercat pe cât am putut de mult să nu mă întorc. Şi totuşi am fost cumva slabă, am plecat. Mi-e dor de tot ce era al meu. Mi-e dor de prieteni, de locuri, de salteaua pe care dormeam, de stradă, de răsăriturile văzute de la etajul 8. Şi nimic nu-mi alină starea. Fiecare zi e un trofeu pe care viaţa îl câştigă împotriva-mi.

Long ago you saved me from it all, your darkened soul embraced me, gave me such resolve...

13

Când calea îşi deschide braţele lungi şi reci spre seara cu ploaie... Acolo, în paşii singuri ce-mi ascund povara, au să cadă stropii.
Căci din nimic m-am născut spre a fi nimic şi tot.

Februarie

I'll never find it, but that`s ok.
In the end maybe there's nothing left to find.

Endings

Into the blue light, under the falling snow
There I will be.
Another cloudy shadow,
Pouring upon you my thoughts
As you are my unspoken cry for morphine

The winter was harsh, and never brought us together...

Strangers

You always see me as I am he said. That's your curse... and that's my comfort. Then he smiled at me. He grabbed his coat and his girl and walked away.
So I thought to myself : once you`ve seen his true face you can never love it.
But I could. And I did.

The two fault lines meet

Can I worship your body? Live inside your skin?
With one hand tight round your heart
Sleeping inside your womb.

Sing me a homecoming tale.
When do you show your face? Is it in the trees looking down?
I did what you asked me. Now I'm not sure that you ever spoke to me at all...