In-Flight Safety - Paper Thin

O zi sarmana se naste la poalele diminetii.
Aceste cateva ore pe care le-am petrecut pe plaiul vechi al locului din apropierea ta nu mi-au mai lasat decat o urma vaga a faptului ca ai existat.Nu te-am zarit...as fi vrut.Am stat ore in sir incercand sa privesc sus spre colina plimbandu-ma de colo pana colo.
Si mi-aduc aminte pe cand era crud,de cum a venit iarna pe-aici si primavara mea de-acum cateva luni a fost ce-i azi sezonul ce-ajunge la jumatate pentru natura care zace.Anotimpurile astea...cata dezordine.Tii minte?Nicodata nu veneau in rand dar eu ma bucuram chiar si asa. Nu stiu daca ai sa-ntelegi...nu stiu nici eu daca as vrea sa vrei dar am sa scriu.
Orasul meu a picat prada jocului.L-a inghitit catunul acela in care iti duceai viata de pe o zi pe alta.Ai crescut prin mine...dar m-ai ucis ,căci eu ,eu dau raul celui insetat si campul celui uitat de noroc.Padurea o dau daca-mi promiti ca-mi mai lasi copaci si numai un lăstar de-ai ingropa in solul roditor,eu sarut mana clelui care il sadeste.Si tu il sadisei. Da...
Apoi fructele alea mici s-au parguit si n-au fost niciodata cu adevarat coapte.Nici vorba, erau verzi si totusi voiam atat de mult sa gust, ca doar ma stii, sunt o incapatanata.Au cazut si ele pe cand aparea vara,au putrezit peste noapte si-am inteles.Pentru noi n-a fost mai mult decat toamna.
Acum privesc de la geam,m-am intors acasa. Privesc si parca te vad plecand,spunand incet ”Am sa ma intorc”.Cu ochii mari si zambetul cam trist, cu pasii lenesi si mainile in buzunare iti iei adio de sub soare.
Nu,calea e goala,o napadeste ceata.
Iar eu poate am innebunit.