Septembrie 5

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.
(Rapsodie de Toamna- G.Toparceanu)

Abia ce-am isparavit cu bucataria, căci daca nu stiati cumva sunt o bucatareasa desavarsita =)) ,noroc ca anii trecuti stateam numai pe langa mama cand gatea si am prins mai toate retetele pe care acum le stapanesc si eu destul de bine. Ceva necunoscut risca sa dispara cu numai un apel, si gata, mi se dezvaluie intreg misterul. De obicei ma apucam de treaba de cu dimineata dar la mine somnul a binevoit sa ramana pana dupa ora 13:00. Nu de-alta dar azi noapte iesind la o scurta plimbare m-am trezit intr-unul din cluburile de prin Unirii unde am ramas paaana la 04:00.
Cred ca e clasica chestia asta. Ori de cate ori ies cu gand de chef sfarsesc prin a ma plictisi teribil si vin acasa dezamagita ca nu m-am simtit nici pe jumatate cat am dorit. Si aseara cum ziceam abia am iesit din casa pe la zece,mai mult in sila chiar gandindu-ma ca nu am chef sa raman pe nicaieri ci doar sa merg ,sa fac miscare si sa ma pun la un film dupa ce ma voi fi intors acasa. Ei,n-a fost sa fie si am petrecut si-am dansat de mi-a ajuns :))).





Mai sus aveti o piesa din repertoriu :)) nu cred ca mai e nevoie sa spun ca asta nu e deloc una pe care sa faci ceva miscari gratioase ori lascive dar oamenii din Taine(asa cum se cheama localul) stiu mersul lucrurilor si-am gustat si MUSE,BECK,JET,CYPRESS HILL si tot asa...
Revenind la oalele noastre, ori mai bine zis doar ale mele, am dat si-o tura pe la supermarket sa cumpar cate ceva din ingredientele care-mi lipseau.Am gasit acolo un raion nou amenajat cu tot felul de chestii de sezon pentru decorat casa. Mi-am amintit imediat cum venea anotimpul toamnei peste zilele in care eram copil si locuiam la bunica.Am avut o copilarie frumoasa pana la varsta de aproape 8 ani cand m-au luat parintii "acasa"pentru a merge la scoala.
N-am sa uit niciodata amiaza in care ieseam in lumina soarelul palid si priveam dincolo de gardul vecinilor mei Alin si Marius, care mi-au fost cei mai dragi prieteni de joaca,si descopeream in curtea lor (parca era in fiecare an la fel), o gramada imensa de dovleci de toate nuantele de portocaliu si galben,asteptandu-ne pe noi sa-i scobim si sa ne facem felinare. Asta tot mama m-a invatat , in scurtele weekend-uri cand venea in vizita cu tata.Pe-atunci habar n-aveam ca altii ,undeva peste ocean sarbatoresc cu asa ceva intr-un stil cu totul diferit. Acum felinarele astea isi aveau si ele rostul,noi le numeam "feştile" =)) si azi suna al naiba de stupid.Seara ne strangeam in jurul unui foc ce se voia a fi de tabara :)), pe care ne ajutau cei mai mari sa-l facem.Eram vreo 6 de obicei la care se mai adauga si compania vreunui "supraveghetor" a carei principala indeletnicire era coptul ori fiertul porumbului. Si stateam asa,povestind tampenii,inventand tot felul de istorisiri,facand planuri pentru zilele ce urmau. Ce viata... si cand nu era asta ,erau culesul murelor si fragilor din padure,culesul florilor de tei,plimbarile prin zavoi si-o sumedenie de alte activitati,in functie de perioada anului.Zau, mi-e mila de multi dintre copii din ziua de azi,inchisi in fata unui PC cu singura "padure" pe care-o cunosc invadata de alti zeci de oameni in miezul orasului,cu-asa sarace amintiri .
Sunt atat de multe de spus ...In timp locurile s-au schimbat,habar n-am cand a fost ultima oara cand am mai dat pe-acolo si oricum aproape totul e de nerecunoscut si oamenii pier si natura se schimba...asa stau lucrurile prin comuna Valea Mare si mai peste tot pe la sat.Alte tipete iau pe ulita locul celor vechi,alti ochi privesc cu manie la genunchii juliti si palmele inrosite.





In final n-am putut cumpara nimic :))) nu de-alta dar au niste preturi de-ti vine sa fugi si-am zis ca ma intorc eu altadata,desi stiu ca n-are sa fie asa si maine am sa ma duc in piata sa-mi cumpar flori de camp :X in locul ciupercutelor si cosuletelor mult prea scumpe ca sa-mi astearna toamna pe masa.