O duminică perfectă

Stau pe scaunul de la birou pe jumătate trează, cu gândul că mâine am examen şi încă n-am învăţat mai nimic. Că am chef să lovesc pe cineva.Da...exact ca atunci când vrei să loveşti pe cineva.
Aseară,însoţită de alte două persoane ies la bere...bun,frumos.Una,doua şi a treia...la un moment dat simţi o chemare către toaletă ca doar aşa-i firesc.Masa noastră e undeva în colţul de la etaj,mai retrasă,singurii noştri vecini fiind nişte oameni de sărbătoresc ziua de naştere a cuiva.Sunt trecuţi bine de 30 de ani unii dintre ei,par serioşi şi chiar plăcuţi în felul lor. Lângă noi o masa rezervată,vreo 6-7 locuri aş zice ce urmează a fi ocupată de doi indivizi pe măsură ce eu mă ridic şi cobor la parter.La întoarcere observ că pe jos stăteau împrăştiate nişte acte,aşa că dacă tot erau în faţa mea le zic cu intenţii bune că le-a picat ceva. LOL .
Nici n-apuc bine sa ma aşez pe scaunul de lângă şi cei doi se ridică şi pleacă de parcă s-a dat alerta de incendiu.Un fior îmi străbate spatele...îmi arunc ochii la fotografia buletinului de pe podea...wow seamnănă izbitor de mult cu a mea :))) . Şi le culeg de pe jos repede,apoi bag mâna în geantă să caut portofelul...ia-l de unde nu-i! Din păcate s-au mişcat mai repede decât mine. Ies afară...cine dracu să-i mai găsească? Sunt mulţumită că am toate hârtiile întregi, legitimaţii,cupoane,buletin,carnete,etc.

Prietenii noştri şi-au luat ţeapă,au plecat cu un portofel care nu se închide niciodată (cred că ăsta mi-a fost nororcul că altfel nu-mi cădeau toate pe jos şi acum plângeam după ele ),cu 1 leu ,pentru că banii nu erau acolo şi paguba, singura de altfel usb-ul pe care aveam ...uff fotografii multe, cu parinţii ,cu colegele de cămin :)) din alea de n-ar trebui să le vadă nimeni, semi-nudul meu artistic ,ah...poze cu prietenii de acasă,altele ...singurele pe care le mai aveam cu cineva special pt.mine,scrierile la roman, ceva chestii de pe la şcoală.
Ei bine,nu v-a fost mare prada.Amuzant e că s-ar putea nu fie găsit,era prea mic şi prea negru şi ascuns în spaţiul pt.mărunţiş :)) hehe. Noh...cândva acum doi ani îl găsisem şi eu pe un pod ce trecea Bega,dar nu-i una cu furatul. Până la urmă am învăţat ceva, să fiu de 10 ori mai atentă decât sunt deja.
Ironia face că dacă am fi optat pentru una din locaţiile unde mergem de obicei,aşa ceva nu s-ar fi întâmplat,ne ştim între noi,putem detecta mai bine ameninţările din exterior.Să-mi fie învăţătură de minte!Paşte iarba pe care o cunoşti! :)))