Am alergat printre toate versurile lor.
Răsuflu apăsat ştergând parcă urmele pe care stopii calzi ai unei ploi imaginare le întind ştrengari peste-ale mele bucăţi de piele dezgolite. Şi nu vreau să spun mai nimic,construiesc baloane din săpun.
Te legăn pe-un picior,răvăşită de fumul de ţigară cu mintea rătăcind.Şi nici nu-mi pasă că-i totul rău.
Vorbesc serios...mai bine n-ar veni nimic,nici primăvara,nici soarele şi nici mirosul zilelor cu verde crud.
Am pleoapele grele şi sufletul plictisit. Mocnit,pe dedesubtul vicleniei mele visez la cum s-ar şterge tot cu-un ultim acord.
Promiţi că dacă-mi colorez unghiile în roşu aprins,mă mai ţii odată de mână?
Hai,crezi că mâine va fi altă zi!
"pe dedesubtul vicleniei mele" - aha....stiam eu ca nu mi se pare....
RăspundețiȘtergereMa mai gândesc....daca ti le colorezi in alb-rosu ai avea mai multe sanse :-)
Frumos text, artisto.
Aha...deci asta e 'muzica'......
Mereu vine o alta zi..
RăspundețiȘtergere@Dragoş
RăspundețiȘtergereM-am obişnuit cu tine...nota de ironie cu care îţi însoţeşti mai toate comentariile spulberă din plictiseală.Dragoşul care pişcă :)))
@Worsakeend
Nu şi dacă fiecare zi aşa-numită "nouă", e o copie fidelă a celei care tocmai a trecut...
"Promiţi că dacă-mi colorez unghii le în roşu aprins,mă mai ţii odată de mână?" Wou, asta da sacrificiu. :D
RăspundețiȘtergere:)) e o metafora esuata sau ce dracu a vrut sa fie, nu-s eu de vinaaaaa
RăspundețiȘtergere