Era azi...
Ocolise cât ştiuse şi recapitulase a ...mult-a oară tot ceea ce nu-i dădea pace.
S-a întors acasa târziu,după ce-a hoinărit îndeajuns încât să poată spune că s-a bucurat puţin de minunăţiile unei zile simple şi totuşi o zi faţă de suratele căreia nu mai avea îndurare.
"Am mii de gânduri în fiecare zi,care mai de care loveşte mai cu spor. Sunt ca un amestec năucitor de rea credinţă şi mi-a ajuns."
Privi la foaia cu litere frumos aranjate până spre lăsatul nopţii.
Pe dracu, nu pot ! înjură prin toată camera singură.Poate că lucrurile se vor îndrepta.Poate "bâzdâgania" aia mă ia de bună.
O cuşcă şi ale ei vergele de foc .
Şi dintr-odată simţi miros de roşii proaspăt tăiate,ca acelea pe care le pregătea bunica la ţară înainte să moară.Se văzu din nou acolo,în curtea lungă cu sol bătătorit,fugărind raţele şi bălăcindu-mă printre răzoare în apa rece care tâşnea din furtun.
De ce-a fost nevoie să cresc? Uite ce om am ajuns...
Privi înapoi pentru o ultimă dată şi zări pe podea trupul care-i găzduise sufleul în toţi aceşti ani.
Fără regrete,şopti lăsându-se pradă stării de reverie.Sunt din nou copil.
Fugeai dupa rate?Ce aveai cu ele saracele :( faceau mac-mac la concurenta cu tine? :))
RăspundețiȘtergere=))) e tot ce pot sa "spun"
RăspundețiȘtergerefrumoasă trecere. minunat ilustrată.
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergere