Te rog ,ia din primul meu vers cel mai mâhnit,
Zâmbetul sucit al copilului ce s-a născut fericit.
Şi dă-i mâna ta când peste câmp e soare,
Căci deşi e iarba de-un verde crud văd în obrajii lui paloare.
Din sunetul apei ce curge nestingherită
Fă-i calea mai dulce spre-o lume ferită.
Eu ştiu că somnul curând va pica peste-ale mele ploape,
Cărând în şir coşmaruri pentru astă noapte.
Iar sorţilor ce-mi vor lăsa paşii spre drumul mut,
Cere-le două flori de mai împrumut.
Te rog spune celor care mă iubesc că n-au cum să vină,
Casa mea-i departe în norul negru,peste colină...
Foarte draguta poezie, artisto. Dar sa stii ca tot aia cu foarfecele si oglinda e febletea mea.
RăspundețiȘtergerePeste colina? In norul negru? Hmmmm....suna mai degraba a provocare ....
Da, provocarea trecerii in nefiinta :)). N-o accepta.
RăspundețiȘtergeresuperba :)
RăspundețiȘtergereUuuuu :D thank you.
RăspundețiȘtergere"Te rog spune celor care mă iubesc că n-au cum să vină,
RăspundețiȘtergereCasa mea-i departe în norul negru,peste colină..."
Hm, pare ca iti este frica de iubire... Ma insel?
Acum daca facem o mica analiza s-ar putea sa descoperim si asta ,desi intentia cu care am scris-o era cum i-am raspuns si lui Dragos,alta.
RăspundețiȘtergereNu stiu... :) poate imi e. Dar...sau mai bine ma opresc aici.Lucrurile trebuie sa evolueze cu adevarat,iubirea mi-e de prisos acum.