asta ...

stau pe podeaua rece sprijinita de pat, imi strang genunchii la piept... lampa de pe birou raspandeste putina lumina in incapere, prin ganduri imi zboara o multime de cuvinte, cum sa scap de toate astea? timp ,timp,timp... nu e de ajuns, in fapt, nimic nu e de ajuns acum, nici nu va fi vreodata. si-acum ce urmeaza? cred ca stiu...